Motto

"Să trăieşti nu este suficient. Trebuie să ai soare, libertate şi o floricică" H. Ch. Andersen

sâmbătă, 19 iulie 2014

Dulceaţa de zmeură - o altă delicatesă



Zmeurul  (Rubus idaeus) este un arbust stufos, peren,  iar fructul se numeşte zmeură. Are miros plăcut şi gust acrişor - aromat.

Frunzele şi fructele sunt folosite în medicina naturistă.

Fructele se consumă proaspete sau prelucrate.
Din zmeură se extrage xilitolul - un îndulcitor artificial folosit în tratarea cariilor dentare.
Zmeurul se întâlneşte pe tot teritoriul României, fiind specific zonelor cu climat temperat-continental.

 Dulceaţa de zmeură                                              

 Cantităţi

 1 kg zmeură;
 1 kg zahăr;
 3 pahare de apă ( 750 ml apă).

  Zmeura se clăteşte cu apă rece, se verifică să  nu aibă viermişori.
În cratiţa de făcut dulceaţă,  se pune apa cu zahărul şi se lasă să se dizolve, după care se dă la foc iute până se leagă bine siropul. Se trage vasul de pe foc, se lasă să se domolească puţin apoi se pun fructele şi se mai lasă  10 minute să se îmbibe fructele cu sirop, agitand vasul. Se pune la fiert la foc iute, supraveghind  să nu dea în foc. Se ia spuma cu o lingură de metal curată. Se agită cratiţa, nu se amestecă ca să nu se terciuiască fructele. Se încercă ca şi la celelalte dulceţuri. Când este gata se ia de pe foc, se răstoarnă într-un vas  care se acoperă cu un şervet ud,  bine stors şi se lasă la răcit. Când s-a răcit se pune în borcane curate. Nu se pune zeamă de lămâie şi vanilie. Fructele sunt parfumate şi au gust acrisor-aromat.

.