Clătite cu suc de morcovi

Morcovul, legumă rădăcinoasă, cultivată de mii de ani, este originară din Asia Centrală şi de Est, s-a răspândit foarte repede şi în regiunea mediteraneană. Printre cei mai mari cultivatori de morcovi se numără China, SUA, Rusia, Franța, Anglia, Polonia şi Japonia.

Morcovul conține săruri minerale: fosfor, calciu, magneaziu, potasiu, sodiu şi cupru.

- beta-caroten în cantități mari, pe care organismul îl transformă în vitaminele: A, C,  vitaminele din grupa B, zaharuri, dextroză şi levuloză.

Diabeticii trebuie să consume morcovi cu moderație.

Morcovul este folositor mucoasei gastrice şi celei intestinale, stimulează diureza, secrețiile gastrice şi este eficient în tratarea unor forme de dizenterie. De asemenea în urma unor studii privind relația dintre apariția unor forme de cancere şi consumul ridicat de morcovi, s-a demonstrat o reducere a riscului îmbolnăvirii cu acestă maladie.

Inspirată de un documentar vizionat pe TV 5 - France, despre cultivatorii de morcovi unde erau prezentate şi unele rețete care aveau ca legumă de bază morcovul, am făcut "Clătite cu suc de morcovi".

Vi le recomand,  întrucât sunt forte gustoase dar mai ales le recomand celor care au intoleranță la lactoză (zahărul din lapte)  sau celor care au hipersensibilitate de tip imuno- alergică a organismului la proteinele care provin din laptele de vacă (alergie la laptele de vacă).

 Dar iata reţeta;

1,5 kg morcovi ( 400 ml suc de morcovi), 3 ouă, o cana de făină ( cana de 250 ml), 3 linguri cu ulei sau unt, un praf de sare.

Dulceață sau gem după preferință; brânză de vaci cu smântână etc.

Se curăţă morcovii se spală cu apă rece şi se storc în storcătorul de fructe. Făina se pune într-un castron, se adaugă ouăle, sarea şi se amestecă cu telul turnând puţin câte puţin sucul de morcovi având grijă să nu se facă cocoloaşe. Se adaugă uleiul sau untul topit. Se amestecă şi se lasă 15 minute să se odihnească. În continuare se coc clătitele ca şi cele cu lapte, în tigaia de clătite.

 Se servesc umplute cu dulceață, gem , brânză dulce sau sărată de vacă,  cu smântână.

De asemenea cu diverse umpluturi sărate ca aperitive (umpluturi de ciuperci, pește, carne, ficat, varză, etc.)

Folosind o tigaie cu dimensiunea de 22 cm mi-au ieșit 9 clătite.

Dulceaţă de prune

Prunele brumării de Bistriţa sunt cele recomandate pentru
dulceaţă şi gem.

2 kg prune foarte dulci

7oo g zahăr- măriţi cantitatea dacă prunele sunt mai puţin dulci 

2 buc anason stelat

1-2 lămâie

1 plic zahăr vanilat

Se spală prunele, se scot sâmburii şi se pun în vasul de dulceaţă turnînd zahărul peste ele. Se ţine vasul 2 ore  şi apoi se pune la fiert. Se adaugă anasonul şi se fierb timp de 30 -35 minute la foc iute. Se amestecă cu gijă să nu se prindă de fundul cratiţei.

Aproape de final se pune zahărul vanilat şi sucul de lămâie. Se încearcă dulceaţa şi dacă este legată se ia de pe foc. Se lasă 5 -10 minute apoi se pune în borcane, se pun capacele şi se depozitează în cămară.

Dulceaţă de gutui

Gutuiul (Cydana oblonga), este  copac fructifer de mărime mijlocie. Este cunoscut din antichitate, fructele sale fiind folosite în gastronomie şi medicina populară, alături de seminţe şi frunze.

Gutuia se mănîncă ca atare când este coaptă. Gutuile sunt folosite în prepararea marmeladelor, dulceţilor, peltelelor şi compoturilor. De asemenea se folosesc la prepararea unor prăjituri şi mâncăruri.

Gutuia este importantă ca fibră, conţine vitamine şi minerale (potasiu şi vitamina C). Gutuia are un gust astringent, are proprietăţi  dezinfectante şi favorizează eliminarea acidului uric. Ceaiul de frunze de gutui este indicat pentru insuficienţă cardiacă şi în bolile de ficat. Seminţele sunt emoilente şi antihemoragice.

Prepararea  dulceţii de gutui

o farfurie adâncă cu gutui date prin răzătoarea cu ochiuri mari, 1 kg. de zahăr tos, 3 pahare cu apă, 1 plic de zahăr vanilat, 1 lămâie.

 Se aleg gutui coapte, galbene fără pete. Se curăţă de coajă şi se pun într-un vas cu apă rece deoarece în contact cu aerul se înegresc. Zahărul se pune să se dizolve în apă apoi se fierbe la foc iute pană se leagă siropul. Între timp gutuile se dau pe răzătoare, se pun într-un tifon şi se introduc într-un vas cu apă clocotită, unde se opăresc. Se scot şi se lasă să se scurgă bine de apă. Când siropul este legat se ia vasul de pe foc, se adaugă gutuile şi  vanilia. După 15 minute  se pune vasul cu dulceaţă la foc iute şi se fierbe. Când dulceaţa este legtă se ia vasul de pe foc şi  se acoperă cu un şervet umed. Se pune în borcane când s-a răcit. Nu legaţi prea tare dulceaţa deoarece gutuile conţin pectină.
  Eu am opărit gutuile în sită şi le-am lăsat să se scurgă.

Dulceaţă de mure

 Astăzi soţul meu mi-a făcut o bucurie. A venit de la piaţă cu  o pungă de mure. Mure de pădure, nu cele de cultură care sunt cât corcoduşele.

Ce ştiţi despre mur ?

  Murul este un arbust peren cunoscut şi sub denumirea de rug-de-mure. 

Fructele murului sunt cărnoase, compuse, roşii şi acrişoare la început, negre şi dulci când sunt coapte.

Este cunoscut ca plantă medicinală încă din cele mai vechi timpuri. Hippocrate ne-a lăsat mărturii despre folosirea murului în medicină, ce datează din sec.al IV-lea î.Hr.

Frunzele de mur uscate sunt folosite în prepararea ceaiurilor, fiind bogate în tanin, vitamina C şi acizi organici.

Frunctele, murele, se consumă  proaspete, preparate în  dulceturi, produse de cofetărie cât şi uscate (poame).

Fructele sunt bogate în vitaminele A şi C, conţin pectină şi  mucilagii. Murele se coc în perioada sfârşit de iulie - octombrie.  Se pot usca în şoproane, poduri sau artificial la 40 -  50 grade C.

 Acum fac dulceaţă de mure şi iată reţeta:

  Cantităţi:

   l ,500 kg mure

  3 pahare de apă -adică 900 ml.

   l,300 kg. zahăr

  2 pliculeţe de zahăr vanilat

  3 linguriţe zeamă de lămâie

 Mod de preparare:

  Se clătesc murele sub un jet de apă şi se lasă la scurs într-o sită.

 Se pune zahărul în apă în vasul în care se va face dulceaţa şi se lasă pe marginea aragazului să se topească zahărul. Când s-a dizolvat zahărul se pune pe foc iute şi se fierbe până se leagă bine siropul. Când siropul s-a legat, se dă vasul deoparte şi când clocotele s-au domolit se pun murele. Se lasă să stea 10-15 minute, după care se aşează la foc iute. Când începe să clocotească se agită cratiţa din când în când şi se ridică spuma. Se ia spuma. Nu amestecaţi deoarece se terciuiesc murele. Când dulceaţa este aproape gata se adaugă zeama de lămâie şi zahărul vanilat. După căteva clocote se încercă siropul,  dacă este legat se dă vasul la o parte, se acoperă vasul cu un prosop umed,  bine stors şi se lasă să se răcească.

Când dulceaţa s-a răcit se pune în borcane.

Vezi şi dulceaţa de afineşi de zmeură.

Dulceaţa de zmeură - o altă delicatesă

Zmeurul  (Rubus idaeus) este un arbust stufos, peren,  iar fructul se numeşte zmeură. Are miros plăcut şi gust acrişor - aromat.

Frunzele şi fructele sunt folosite în medicina naturistă.

Fructele se consumă proaspete sau prelucrate.

Din zmeură se extrage xilitolul - un îndulcitor artificial folosit în tratarea cariilor dentare.

Zmeurul se întâlneşte pe tot teritoriul României, fiind specific zonelor cu climat temperat-continental.

 Dulceaţa de zmeură                                              

 Cantităţi

 1 kg zmeură;
 1 kg zahăr;
 3 pahare de apă ( 750 ml apă).

  Zmeura se clăteşte cu apă rece, se verifică să  nu aibă viermişori.

În cratiţa de făcut dulceaţă,  se pune apa cu zahărul şi se lasă să se dizolve, după care se dă la foc iute până se leagă bine siropul. Se trage vasul de pe foc, se lasă să se domolească puţin apoi se pun fructele şi se mai lasă  10 minute să se îmbibe fructele cu sirop, agitand vasul. Se pune la fiert la foc iute, supraveghind  să nu dea în foc. Se ia spuma cu o lingură de metal curată. Se agită cratiţa, nu se amestecă ca să nu se terciuiască fructele. Se încercă ca şi la celelalte dulceţuri. Când este gata se ia de pe foc, se răstoarnă într-un vas  care se acoperă cu un şervet ud,  bine stors şi se lasă la răcit. Când s-a răcit se pune în borcane curate. Nu se pune zeamă de lămâie şi vanilie. Fructele sunt parfumate şi au gust acrisor-aromat.

.

Dulceaţa de afine - o dulceaţă rafinată

  Afinul (Vaccinium myrtillus) - este un arbust şi poate fi întâlnit în Europa, nordul Asiei, Groenlanda, vestul Canadei şi al SUA. Până şi numele vaccinium  myrtillus  îl recomandă ca un medicament polivalent.

De la afin, în medicina naturistă se foloseşte atât ramurile, frunzele cât şi fructele. Frunzele şi ramurile se culeg în perioada mai - septembrie, se usucă în locuri umbrite şi aerisite. Fructele se culeg în perioada  iulie- septembrie,  când sunt bine coapte. Se consumă proaspete sau uscate.

Dulceaţă de afine

                        

Cantităţi

 1 kg de afine

 3 pahare de apă ( 750 ml apă)

 1 kg de zahăr

 Zahărul se pune în apă să se dizolve,  apoi se pune la fiert până se leagă siroul. Atenţie !! nu trebuie foarte bine legat deoarece afinele conţin pectină  care prin fierbere devine gelatină. Când siropul s-a legat se  pun afinele, se trage  cratiţa de pe foc şi se lasă 10 minute, ca fructele să se îmbibe cu sirop.  Dulceaţa se fierbe în continuare la foc potrivit, supravegheată, să nu dea în foc. Se ia spuma cu o lingură de metal curată. Se încercă ca şi la celelalte dulceţuri. Când este legată şi fructele s-au  fiert,  se răstoarnă dulceaţa într-un castron de porţelen (sau sticlă rezistentă) se acoperă cu un şervet ud şi bine strors şi se lasă să se răcească. Când s-a răcit se pune în borcane.  Nu puneţi vanilie, dulceaţa de afine are gustul său aparte.





Dulceață de piersici

 Fiind perioada dulcețurilor și profitând de abundența fructelor, am făcut dulceață de piersici. Piersicile pe care le-am cupărat erau să zicem roșii.

  Cantități

  - 2 kg de piersici roşii;
 - 1 kg de zahăr;
 - l/2 de  lămâie sau sare de lămâie pentru dulceaţă de fructe (un vârf de cuţit dizolvat în puțină apă);
 - 3 pahare cu  apă ( 600 ml).

 Zahărul se pune la dizolvat în apă.

 Se aleg piersici proaspeste, coapte, dar tari - pârguite. Se spală, se curătă de coajă apoi se taie în felii subțiri. Ca măsură trebuie să avem o farfurie (adâncă) de supă plină cu piersici tăiate.

Când zaharul s-a dizolvat se pune pe foc iute să se lege siropul. Siropul nu trebuie sa fie prea legat când adăugăm fructele, deoarece fiind mai tari, trebuie să fiarbă mai mult cu zahărul. După câteva clocote (10 minute) se dă la o parte cratița și se adaugă piersicile. Se lasă 20 de minute, apoi se pune vasul pe foc iute și se fierbe dulceața.

Dulceata de piersici are o aroma și un gust deosebit și nu se recomandă să se adauge vanilie.

Înainte de a lua dulceţa de pe foc când este aproape gata se adaugă zeama de lămâie sau sarea de lămâie dizolvată. Se agită cratiţa  pentru a se difuza  mai bine. Se ia cratiţa de foc. Se încercă dulceaţa dacă este legată şi anume când din linguriţă cad pe farfurioara rece picături de sirop care nu se lăţesc.

Se aşează cratiţa pe o masă, se acoperă cu un şervet curat, udat şi bine stors. Se lasă la răcit. Când s-a răcit complet se pune în borcane şi se astupă bine.

Dulceţurile nu se pun niciodată calde în borcane, deorece fructele se separă de sirop şi se ridică la suprafaţă.

Sfaturi pentru tinerele gospodine

      Din experienţa mea de gospodărie m-am gândit să vă împărtăşesc mici taine ale artei culinare pe care şi eu la rândul meu le-am învăţat de la mama,

bunica, prietene şi alte persoane mai în vârstă.

Nu doresc să par atotştiutoare, dar cred că unele sfaturi vă vor fi de folos.

 - Înainte de a curăţa ceapa, curăţaţi un morcov, ştergeţi lama cuţitului cu miez de pâine sau stropiţi ceapa cu oţet;

- Dacă aveţi un tocător de lemn, opăriţi-l înainte de a toca verdeţurile (mărar, pătrunjel, leuştean etc.) să nu le absoarbă sucul plin de vitamine;

- Ciupercile curăţate şi spălate stropiţi-le cu suc de lămâie, vor rămâne albe după pregătirea lor;

 - Dacă maioneza s-a "tăiat", luaţi o cantitate mică din ea şi adăugaţi o lingură cu apă clocotită, mixaţi până se "drege", apoi puţin câte puţin încorporaţi restul maionezei;

- Chiftelele, pârjoalele, peştele sau şniţelele (care sunt mai groase) se prăjesc la foc slab, pentru a nu rămâne crude în interior:

- Sufleurile se coc la temperatură care va creşte treptat, după primele 10 minute. Evitaţi să deschideţi uşa cuptorului în timpul coacerii;

- Pentru a avea un sufleu reuşit, albuşurile bătute  spumă se adaugă treptat în compoziţia rece;

 - Pentru a evita răspândirea mirosului de varză, sarmale,  puneţi pe capac o bucată de pâine înmuiată în vin;

- Nu preparaţi o cantitate mai mare de 2 kg de dulceaţă odată;

- Dulceaţa de fructe mici se fierbe la foc viu, iar cea de fructe cărnoase, întregi la foc mai lent;

- Fierberea dulceţii are mai multe faze:

   - când la suprafaţă apar primele bule mici, dulceaţa este "puţin legată";

   - când clocoteşte înăbuşit sau când picăturile răcite pe o farfurioară se scurg lent "dulceaţa este legată";

   - când picăturile de sirop turnat în apă rece, se întăresc ca mărgelele dulceaţa este "foarte legată";

- Mierea zaharisită sau dulceaţa se pot reface dacă se introduce borcănelul în apă a cărei temperatură creşte treptat;

 - Un tort cu cremă se taie cu un cuţit a cărui lamă de introduce în apă rece;

 - Un chec cald se taie cu un cuţit a cărui lamă de se introduce în apă fierbinte;

  - Petele de fructe de pe degete se curăţa cu oţet sau zeamă de lămâie;

  -  O lămâie tăiată în felii se  păstrează pe o farfurioară acoperită perfect cu o ceaşcă;

 - Sarea de bucătărie nu se va mai umezi dacă puneţi câteva boabe de orez în solniţă ( sau recipient);

- Batonul de vanilie poate fi folosit cu economie dacă îl tăiaţi bucăţele mici şi îl păstraţi în puţin alcool într-o sticluţă bine astupată sau amestecat cu zahăr farin într-un borcanel bine închis.

Pe curând!!!

Dulceaţa de agrise (coacaze) - o alta delicatesă

   Dulceaţa de agrişe (coacăze) am făcut-o din agrişele culese din arbustul nostru. Este al treilea an când  rodeşte , suntem foarte mândri de el. Când l-am cumpărat nu credeam că o să ne facă aşa mare bucurie.

 Am cules ieri 1,150 kg agrişe (coacăze) şi după ce le-am curăţat de codiţe a rămas 1kg.

Peste ele am pus 1 kg zahăr şi zeama de la o lămâie, le-am lăsat aproximativ 10 minute, din când în când scuturând cratiţa.

 Le-am pus pe foc, am luat spuma ce s-a format şi în  35 minute dulceaţa era gata. Am pus un pliculeţ cu zahăr vanilat.

  Am răsturnat dulceaţa într-un castron şi l-am acoperit cu un prosop umed. Când s-a răcit am pus-o în borcane.