A trecut mult timp de când nu am mai povestit despre ia mea. Începe sa prindă contur broderia.
Am citit mult, m-am documentat şi mereu descopăr lucruri minunate despre ie. Eu nu am avut legături cu satul românesc, nu mă pot lăuda că am învăţat de la bunica, mătuşa sau alte rude de la ţară. Nu am avut parte de asemenea rude, au părăsit această lume când eu eram foarte mică şi în consecinţă încerc să realizez o bluză tip ie, care sper să mă reprezinte, lucrată după indicaţiile cunoscătoarelor ce şi-au arătat măiestria pe internet.
Posed cămăşi populare originale, bărbăteşti şi o faţă de masă, confecţionate din pânză de casă autentică şi brodate cu multă măiestrie. Aceste obiecte sunt lucrate manual - mă refer la îmbinările părţilor componente, întrucît pânză de casă este îngustă. Minunăţiile le-am de moştenit de la mama, care la rândul ei le-a primit acum 64 de ani de la soacra ei şi de la mama soţului meu pe care eu nu am cunoscut-o. Îmi sunt foarte dragi şi de aceea le-am prezentat pe blog-ul meu. Sunt autentice şi au o vârstă respectabilă de peste 70 de ani.
Dar iată cum stau cu broderia la ia mea: