Roşii cherry la borban - preparate pentru iarnă

O vară foarte călduroasă, temperaturi de 45- 46 grade C. Grădinița mea a avut mult de suferit.

Dacă în anii precedenți ne-am burat de o producție foarte bună pentru gospodăria mea, în această vară nu am cu ce mă lăuda. Din răsadurile de roșii, jumătate s-au uscat, doar cele de roșii Cherry galbene au fost mai generoase cu mine. Am putut recolta aproximativ 2 - 3 kg din care am reușit să fac 5 borcane cu roșii. 

Aşa arată grădiniţa mea
după o vară caniculară.

Roşiile cherry

Mod de preparare:

roșii cherry  2- 3 kg

o lingură rasă de sare pentru fiecare borcan de 400 g

o lingură rasă de zahăr pentru fiecare borcan

5-6 căței de usturoi

frunze de busuioc, rozmarin proaspăt și boabe de piper.

Se spală bine borcanele și se lasă la scurs. Roșiile alese, să nu fie crăpate, se spală și se aşează în

borcane, alternând cu felii de usturoi, frunzele de busuioc, rozmarin și boabe de piper. Se pune câte o lingură rasă de zahăr și una de sare în fiecare borcan.. Completăm cu apă rece. Se sterilizează 4o- 45 minute. Se lasă să se răcească în oala în care le-am fiert. Se etichetează și se așează în cămară sau beci.

Dulceaţă de prune

Prunele brumării de Bistriţa sunt cele recomandate pentru
dulceaţă şi gem.

2 kg prune foarte dulci

7oo g zahăr- măriţi cantitatea dacă prunele sunt mai puţin dulci 

2 buc anason stelat

1-2 lămâie

1 plic zahăr vanilat

Se spală prunele, se scot sâmburii şi se pun în vasul de dulceaţă turnînd zahărul peste ele. Se ţine vasul 2 ore  şi apoi se pune la fiert. Se adaugă anasonul şi se fierb timp de 30 -35 minute la foc iute. Se amestecă cu gijă să nu se prindă de fundul cratiţei.

Aproape de final se pune zahărul vanilat şi sucul de lămâie. Se încearcă dulceaţa şi dacă este legată se ia de pe foc. Se lasă 5 -10 minute apoi se pune în borcane, se pun capacele şi se depozitează în cămară.

Salată asortată în oţet

3 kg gogonele verzi,1 kg castraveţi, 250 - 500 g ceapă, 500 g gogoşari sau ardei graşi, 250 g morcovi, 1 ţelină mare, o ramură de ţelină verde, o ramură de cimbru, 1 - 2 foi dafin, 10 boabe de piper, 1/2 linguriţă boabe de coriandru. La legumele curăţate şi apoi cântărite, pentru fiecare kilogram, se pun 100 ml oţet, 10 g zahăr, 20 g sare şi câte o aspirină (fără aspirină se măreşte cantitatea de oţet cu 50 ml la fiecare kg) ca să nu fermenteze.

Gogonelele sănătoase şi nebrumate, după ce au fost spălate se taie felii groase de apoximativ 2 cm, castraveţii spălaţi se taie felii subţiri, morcovii şi ţelina curăţate se rad pe răzătoarea cu găuri mari, ardeii şi gogoşarii se taie felii de circa 1/2 cm, ceapa se taie inele. După aceea legumele se cântăresc împreuna, se pun într-un vas şi se presară cu sare, 20 g pentru fiecare kg. Se amestecă bine şi se lasă  2 - 3 ore, ca sarea, prin topire să extragă o parte din apa ce o conţin legumele. Apoi se storc bine în pumni şi se pun din nou într-o cratiţă adăugându-se oţetul, zahărul,aspirinele şi condimentele indicate în reţetar.

Cratiţa se pune pe foc şi legumele se amestecă încontinuu cu lingura prin răsturnare, circa 5 minute, ca toate să treacă prin lichidul care clocoteşte la fundul cratiţei să se înfierbânte, ca să se distrugă microoranismele de la suprafaţa acestora şi să nu fermenteze ulterior. Salata se ia de pe foc, se aşează fierbinte în borcane, se pun capacele şi se aşează în cămară.

Gutuiul japonez un arbust frumos - Dulceaţă de gutui japoneze

Chaenomeles japonica

Este un arbust ornamental originar din Japonia, răspândit

în Europa. 

Am în grădiniţa trei tufe de gutui japonez pe care i-am

cumpărat acum 4 ani din Bricostore  odată cu agrisul, murul şi zmeurul. Florile sunt minunate de la alb - roz la un portocaliu aprins. Fructe face de 2 ani. Anul trecut am făcut 2 borcănele de dulceaţă de gutui japoneze. Anul acesta recolta este mai bogată. Am recoltat 2 kg şi ceva şi mai sunt câteva într-o tufă.

DULCEAŢA DE GUTUI JAPONEZE SE FACE EXACT CA DULCEAŢA CLASICĂ DE GUTUI.

Fructul are pulpa foarte tare, cu un gust acru , aromat şi foarte astringent. Gutuia este foarte bogată în vitamina C.

Gutuiul japonez se înmulţeşte prin seminţe, butăşire, marcotaj sau drajoni.

Drajonul este un lăstar crescut din rădăcină şi din care  prin separare, se poate dezvolta o nouă plantă.

Gogoşari în oţet

5 kg gogoşari

3 litri de apă

600 ml oţet

250 g zahăr

2 linguri sare, 3 foi de dafin, piper măcinat, boabe de muştar, de corinandru, 2 buc anason stelat, o crenguţă de frunze ţelină, o crenguţă de cimbru

Se spală gogoşarii şi se curăţă de cotoare şi seminţe. Se taie în jumătăţi sau felii. Se pune apa cu oţetul la fiert adăugând toate condimentele. Când dă în clocot se opăresc gogoşarii câte 1-2 minute, în tranşe, acoperind vasul cu un capac. Când au fost opăriţi toţi gogoşarii se aranjează în borcane, se toarnă lichidul în care i-am opărit, având grijă sa nu plesnească borcanele.

Punem capacele la borcane, le punem într-o cratiţă mai mare, le acoperim cu o pătură şi le lăsăm să se răcească.

Când s-au răcit le depozităm în cămară.

Conopidă în oţet diluat

1 - 2 conopide, 2 morcovi ,10 - 12  buc. ardei iute

1.5 l apă

0,300 l oţet

2 linguri sare, 2 linguri zahăr, o linguriţă muştar boabe, o linguriţă piper boabe, o linguriţă coriandru boabe, 3 foi de dafin, 4 -5 frunze de ţelină, mărar uscat, feliuţe de hrean, 

Se spală bine conopida,  se rupe bucheţele, morcovii se curăţa şi se taie rondele, Se spală ardei şi frunzele de ţelină. Se aşează în borcane, bucheţele de conopidă, felii de morcov, ardei iute, feliuţe de hrean şi frunze de ţelină  peste care se toarnă saramura.

 SARAMURĂ: se fierbe apa cu oţetul şi toate condimentele , după câteva clocote  se ia de pe foc şi se lasă 10 - 15 minute să se extragă aromele, apoi se toarnă în borcane. Se răsuceste borcanul să intre lichidul mai bine în toate golurile, apoi se umple  până sus, la gura borcanului. Se leagă borcanul sau se pun capacele şi se duce în cămară.

Ardei graşi umpluţi cu varză albă

1 1/2 - 2 kg ardei graşi mai mici (20 buc la 1 kg.), 2 kg de varză curăţată şi apoi cântarită, 1/2 kg morcovi şi rădăcină de ţelină, în părţi egale, curătaţi şi cântariţi,

Saramura: La 1 litru de lichid (700 ml apă şi 300 ml oţet), se pun 10 g sare, 10 g zahăr, 1-2 foi de dafin, 2 funze de ţelină, 5 boabe de piper, o jumătate de linguriţă  boabe de coriandru, cimbru, mărar, o feliuţă de hrean. Se calculează ca lichidul să fie 1/3 din volumul borcanului sau borcanelor.

Ardei se curăţă de cotoare şi seminţe, se spală şi se lasă la scurs cu gura în jos. Varza curăţată se taie ca fideaua, morcovii şi telina curăţate se rad pe răzătoarea cu găuri mari, frunzele de ţelină spălate se toacă mărunt. Toate se pun într-un vas mai mare se presară cu 15 g de sare pentru fiecare kg de amestec, se freacă puţin cu mâna. Cu această compoziţie se umplu ardeii aşezându-i unul lângă altul în borcane. fără ai presa prea mult. Apa, oţetul cu toate condimentele se fierb în câteva clocote, apoi se ia de pe foc şi se lasă 10 minute, să se extragă bine aromele şi se toarnă peste ardei. Se răsuceşte borcanul stânga - dreapta, să intre mai bine lichidul în toate golurile, apoi se mai completează cu lichid până la gura borcanului. Se pun capacele la borcane sau se leagă cu celofan şi se depozitează în cămară.

Ardei iute în oţet, Varză roşie în oţet,Dulceaţa de ardei iute cu ardei capia - Pregătiri pentru iarnă

CONSERVE
Este luna conservelor, în pieţe găsim tot ce ne dorim , aşa că să trecem la treabă:



ARDEI IUTE TOCAT ÎN OŢET

1 kg ardei iute
600 ml apă
400 ml oţet
30 g sare ,20 g zahăr
2 legături de mărar verde
10 boabe de piper
1 lingură de cimbru
1 lingură boabe de muştar

Se spală bine ardeii, se curăţă de seminţe şi se toacă. Mărarul spălat de toacă mărunt. Se amestecă cu ardeiul tocat, se pune compoziţia în borcane. Se fierbe apa cu oţetul, zahărul şi sarea, când dă în clocot se adaugă condimentele şi se ia vasul de pe foc. Se lasă 10- 15 minute, apoi se toarnă în borcane. Se astupă borcanele şi se pun în cămară.

 Ardeii iuţi puşi întregi în borcane. Se face aceeaşi saramură.

VARZĂ ROŞIE ÎN OŢET

La 1 kg. de varză roşie tocată
1oo ml oţet
20 g sare
20 g zahăr

Se amestecă oţetul cu sarea şi zahărul, se lasă să se dizolve.

Varza se curăţă de primele frunze, se toacă fideluţă. Se pune într-un castron, se toarnă saramura peste varză şi se amestecă bine. Se lasă 15 minute apoi se pune în borcane, se presează bine până iese lichidul deasupra. Se leagă sau se pun capacele şi se pun borcanele în cămară.

Dulceaţă de ardei iute cu ardei capia

1kg  ardei capia foarte roşii
500 g adrei iute roşu
500 g zahăr
500 ml oţet
1/2 linguriţă sare
300 ml apă

Ardei capia se spală, se curăţă de cotoare şi seminţe. Se taie în bucăţi mari, Ardei iuţi se curăţă de cotoare şi seminţe  şi se toacă. Se pun într-o cratiţă, se toarnă oţetul şi sarea, se amestecă bine, se pun pe foc, se fierb până se înmoaie bine toate ingredientele, timp 15 - 20 de minute. Se strecoară, se pasează, să se scurgă bine oţetul. Se pune zahărul în apă, se lasă se se dizolve apoi se pune pe foc şi se fierbe siropul până se leagă. Ardei scurşi de oţet se dau la robot (nu să se toacă mult), apoi se pune în sirop. Se ia cratiţa de pe foc şi se lasă 10 minute să se îmbibe ardei cu sirop. Se fierbe gemul până este legat la fel ca la gemul de fructe. Se pune fierbinte în borcane  de preferat borcane mai mici, se astupă, se acoperă cu prosoape groase şi se lasă să se răcească. Când s-au răcit se pun în cămară.

ARDEI COPŢI ÎN OŢET

2 kg de ardei capia copţi, curăţaţi şi apoi cântăriţi, 300 ml oţet de vin, 100 g zahăr, 4 linguriţe de boabe de muştar, 2 foi de dafin, frunze de ţelină

Ardeii capia se spală se sterg de apă şi se pun la copt pe grătar sau tablă. Se pun într-un vas, se presară cu sare fină, pe măsură ce sunt copţi. După ce au stat 30 minute acoperiţi se curăţă, se lasă întregi, li se taie codiţele, se cântăresc şi se pun într-un castron. Oţetul, zahărul şi condimentele se fierb în câteva clocote apoi se toarnă peste ardei. Se amestecă cu grijă să se îmbibe bine cu saramura. Se pun suprapuşi în borcane, avînd grijă să nu rămână goluri printre ei. Zeama rămasă se toarnă peste ei, se presează până iese lichidul la suprafaţă. Se leagă borcanele sau se pun capacele şi se depozitează în cămară. Se servesc aşa cum sunt, fără a fi spălaţi,  stropţi cu puţin ulei.

  

                                                                                

                          

            

Dulceaţă de mure

 Astăzi soţul meu mi-a făcut o bucurie. A venit de la piaţă cu  o pungă de mure. Mure de pădure, nu cele de cultură care sunt cât corcoduşele.

Ce ştiţi despre mur ?

  Murul este un arbust peren cunoscut şi sub denumirea de rug-de-mure. 

Fructele murului sunt cărnoase, compuse, roşii şi acrişoare la început, negre şi dulci când sunt coapte.

Este cunoscut ca plantă medicinală încă din cele mai vechi timpuri. Hippocrate ne-a lăsat mărturii despre folosirea murului în medicină, ce datează din sec.al IV-lea î.Hr.

Frunzele de mur uscate sunt folosite în prepararea ceaiurilor, fiind bogate în tanin, vitamina C şi acizi organici.

Frunctele, murele, se consumă  proaspete, preparate în  dulceturi, produse de cofetărie cât şi uscate (poame).

Fructele sunt bogate în vitaminele A şi C, conţin pectină şi  mucilagii. Murele se coc în perioada sfârşit de iulie - octombrie.  Se pot usca în şoproane, poduri sau artificial la 40 -  50 grade C.

 Acum fac dulceaţă de mure şi iată reţeta:

  Cantităţi:

   l ,500 kg mure

  3 pahare de apă -adică 900 ml.

   l,300 kg. zahăr

  2 pliculeţe de zahăr vanilat

  3 linguriţe zeamă de lămâie

 Mod de preparare:

  Se clătesc murele sub un jet de apă şi se lasă la scurs într-o sită.

 Se pune zahărul în apă în vasul în care se va face dulceaţa şi se lasă pe marginea aragazului să se topească zahărul. Când s-a dizolvat zahărul se pune pe foc iute şi se fierbe până se leagă bine siropul. Când siropul s-a legat, se dă vasul deoparte şi când clocotele s-au domolit se pun murele. Se lasă să stea 10-15 minute, după care se aşează la foc iute. Când începe să clocotească se agită cratiţa din când în când şi se ridică spuma. Se ia spuma. Nu amestecaţi deoarece se terciuiesc murele. Când dulceaţa este aproape gata se adaugă zeama de lămâie şi zahărul vanilat. După căteva clocote se încercă siropul,  dacă este legat se dă vasul la o parte, se acoperă vasul cu un prosop umed,  bine stors şi se lasă să se răcească.

Când dulceaţa s-a răcit se pune în borcane.

Vezi şi dulceaţa de afineşi de zmeură.

Dulceaţa de zmeură - o altă delicatesă

Zmeurul  (Rubus idaeus) este un arbust stufos, peren,  iar fructul se numeşte zmeură. Are miros plăcut şi gust acrişor - aromat.

Frunzele şi fructele sunt folosite în medicina naturistă.

Fructele se consumă proaspete sau prelucrate.

Din zmeură se extrage xilitolul - un îndulcitor artificial folosit în tratarea cariilor dentare.

Zmeurul se întâlneşte pe tot teritoriul României, fiind specific zonelor cu climat temperat-continental.

 Dulceaţa de zmeură                                              

 Cantităţi

 1 kg zmeură;
 1 kg zahăr;
 3 pahare de apă ( 750 ml apă).

  Zmeura se clăteşte cu apă rece, se verifică să  nu aibă viermişori.

În cratiţa de făcut dulceaţă,  se pune apa cu zahărul şi se lasă să se dizolve, după care se dă la foc iute până se leagă bine siropul. Se trage vasul de pe foc, se lasă să se domolească puţin apoi se pun fructele şi se mai lasă  10 minute să se îmbibe fructele cu sirop, agitand vasul. Se pune la fiert la foc iute, supraveghind  să nu dea în foc. Se ia spuma cu o lingură de metal curată. Se agită cratiţa, nu se amestecă ca să nu se terciuiască fructele. Se încercă ca şi la celelalte dulceţuri. Când este gata se ia de pe foc, se răstoarnă într-un vas  care se acoperă cu un şervet ud,  bine stors şi se lasă la răcit. Când s-a răcit se pune în borcane curate. Nu se pune zeamă de lămâie şi vanilie. Fructele sunt parfumate şi au gust acrisor-aromat.

.

Dulceaţa de afine - o dulceaţă rafinată

  Afinul (Vaccinium myrtillus) - este un arbust şi poate fi întâlnit în Europa, nordul Asiei, Groenlanda, vestul Canadei şi al SUA. Până şi numele vaccinium  myrtillus  îl recomandă ca un medicament polivalent.

De la afin, în medicina naturistă se foloseşte atât ramurile, frunzele cât şi fructele. Frunzele şi ramurile se culeg în perioada mai - septembrie, se usucă în locuri umbrite şi aerisite. Fructele se culeg în perioada  iulie- septembrie,  când sunt bine coapte. Se consumă proaspete sau uscate.

Dulceaţă de afine

                        

Cantităţi

 1 kg de afine

 3 pahare de apă ( 750 ml apă)

 1 kg de zahăr

 Zahărul se pune în apă să se dizolve,  apoi se pune la fiert până se leagă siroul. Atenţie !! nu trebuie foarte bine legat deoarece afinele conţin pectină  care prin fierbere devine gelatină. Când siropul s-a legat se  pun afinele, se trage  cratiţa de pe foc şi se lasă 10 minute, ca fructele să se îmbibe cu sirop.  Dulceaţa se fierbe în continuare la foc potrivit, supravegheată, să nu dea în foc. Se ia spuma cu o lingură de metal curată. Se încercă ca şi la celelalte dulceţuri. Când este legată şi fructele s-au  fiert,  se răstoarnă dulceaţa într-un castron de porţelen (sau sticlă rezistentă) se acoperă cu un şervet ud şi bine strors şi se lasă să se răcească. Când s-a răcit se pune în borcane.  Nu puneţi vanilie, dulceaţa de afine are gustul său aparte.





Dulceață de vișine

Cine nu face dulceață de vișine?
Când eram copil, toate prietenele mamei se întreceau în a face cea mai bună dulceață de vișine și întradevăr nici una nu semana  și nici nu avea gust ca cea făcută de mama. Cred că nici a mea nu este ca a mamei. Ea era unică în tot ce făcea.
 Dar iată rețeta mea( tot de la ea o știu)
 






 Cantități                                                                    


 o farfurie plină cu vârf de vișine (fără sâmburi)             
1 kg de zahăr tos
1/2 lămâie( sau 1/2 linguriță sare de lămâie pentru fructe)
l pliculeț zahăr vanilat sau 1/2 baton de vanilie



 Vișinele trebuie să fie coapte, frumoase, nepătate. Eu cumăr 3kg de vișine și după ce le spăl, îndepărtez codițele și le scot sâmburii,  îmi iese o farfurie adâncă plină vârf cu vișine.
Se așaează în cratița de dulceață un rând vișine, unul de zahăr, alternând, până se termină.
Eu nu le țin până a doua zi, pentru că lasă mult sirop și trebuie să fierbi mai mult timp să se lege cum trebuie.Țin cratița pe marginea aragazului, timp de 1/2 oră , agitând-o din când în când, apoi o pun pe foc iute, pun vanilia, având grijă să iau spuma. Nu trebuie lăsată nesupravegheată deoarece poate da în foc.
Când este gata ( încercăm ca la toate dulcețurile, o picătură pe farfurioara rece, să fie ca o margică, sa nu se lățească).
 Aveți grijă, siropul să fie mai legat, deoarece fructele mai zemoase cum sunt și vișinele mai lasă zeama când se răcește. Dacă vișinele sunt foarte acre nu mai puneti lămâie.
         - Mai puteți face dulceața de vișine cu siropul legat bine și apoi puneți visinele.( 3 pahare de apă la 1 kg. de zahăr) și fiartă în același mod.

Când dulceața este gata, se ia cratița de pe foc, se acoperă cu un prosop curat, umed și bine stors și se lasă să se racească.complet, ca vișinele să se îmbibe bine cu sirop. Nu puneți niciodatâ dulceața caldă în borcane. Legați bine borcanele, etichetați și le puneți în cămară.




 Astăzi mi-a înflorit cactusul și nu mă pot abține să nu-i public poza:

Dulceață de piersici

 Fiind perioada dulcețurilor și profitând de abundența fructelor, am făcut dulceață de piersici. Piersicile pe care le-am cupărat erau să zicem roșii.

  Cantități

  - 2 kg de piersici roşii;
 - 1 kg de zahăr;
 - l/2 de  lămâie sau sare de lămâie pentru dulceaţă de fructe (un vârf de cuţit dizolvat în puțină apă);
 - 3 pahare cu  apă ( 600 ml).

 Zahărul se pune la dizolvat în apă.

 Se aleg piersici proaspeste, coapte, dar tari - pârguite. Se spală, se curătă de coajă apoi se taie în felii subțiri. Ca măsură trebuie să avem o farfurie (adâncă) de supă plină cu piersici tăiate.

Când zaharul s-a dizolvat se pune pe foc iute să se lege siropul. Siropul nu trebuie sa fie prea legat când adăugăm fructele, deoarece fiind mai tari, trebuie să fiarbă mai mult cu zahărul. După câteva clocote (10 minute) se dă la o parte cratița și se adaugă piersicile. Se lasă 20 de minute, apoi se pune vasul pe foc iute și se fierbe dulceața.

Dulceata de piersici are o aroma și un gust deosebit și nu se recomandă să se adauge vanilie.

Înainte de a lua dulceţa de pe foc când este aproape gata se adaugă zeama de lămâie sau sarea de lămâie dizolvată. Se agită cratiţa  pentru a se difuza  mai bine. Se ia cratiţa de foc. Se încercă dulceaţa dacă este legată şi anume când din linguriţă cad pe farfurioara rece picături de sirop care nu se lăţesc.

Se aşează cratiţa pe o masă, se acoperă cu un şervet curat, udat şi bine stors. Se lasă la răcit. Când s-a răcit complet se pune în borcane şi se astupă bine.

Dulceţurile nu se pun niciodată calde în borcane, deorece fructele se separă de sirop şi se ridică la suprafaţă.

Dulceaţa de agrise (coacaze) - o alta delicatesă

   Dulceaţa de agrişe (coacăze) am făcut-o din agrişele culese din arbustul nostru. Este al treilea an când  rodeşte , suntem foarte mândri de el. Când l-am cumpărat nu credeam că o să ne facă aşa mare bucurie.

 Am cules ieri 1,150 kg agrişe (coacăze) şi după ce le-am curăţat de codiţe a rămas 1kg.

Peste ele am pus 1 kg zahăr şi zeama de la o lămâie, le-am lăsat aproximativ 10 minute, din când în când scuturând cratiţa.

 Le-am pus pe foc, am luat spuma ce s-a format şi în  35 minute dulceaţa era gata. Am pus un pliculeţ cu zahăr vanilat.

  Am răsturnat dulceaţa într-un castron şi l-am acoperit cu un prosop umed. Când s-a răcit am pus-o în borcane.


Dulceaţa de căpşuni - Luna dulceţurilor delicate

  Aşa cum v-am spus acum câteva zile am făcut dulceaţă de căpşune, din recolta proprie.

  Public reţeta,  pentru simplul motiv,  că dulceaţa este făcută din căpşunele culese din mica noastră grădină.

  1 kg de căpşune curăţate de codiţe şi bine spălate sub jet de apă rece într-o strecurătoare.
Într-o cratiţă se pune l kg de zahăr cu 1/2 litru  de apă şi se fierb până se leagă bine siropul. Se pun căpşunele, zeama de la o lămâie şi se fierb până  când se leagă din nou siropul. Înainte de a lua cratiţa de pe foc, se pune zahărul vanilat, o linguriţă cu rom (sau câteva picături de esenţă de rom).
Se răstoarnă într-un castron, se acoperă cu un şervet umed şi când s-a răcit se pune în borcane.