Puncte de broderie partea a-III-a (punct noduleţ scurt/lung)

 În broderia artistică colorată sunt folosite multe puncte pentru a da frumuşete obiectului brodat.
De aceea am să explic mai jos câteva din aceste puncte de broderie.









Punctul noduleţ scurt sau punct înnodat

Un punct de broderie foarte uşor, de obicei întrebuinţat pentru brodarea staminelor în mijlocul florilor, dându-le un aspect apropiat de cel natural, sau alte mici puncte ce trebuiesc brodate. Pentru brodarea acestui punct noduleţ se foloseşte un ac mai gros şi aţă adecvată mărimii noduleţului. Se lucrează de la dreapta la stânga. Se înfige acul în punctul unde trebuie să apară noduleţul şi se scoate în locul viitorului noduleţ. Aţa se rulează de 2 - 3 ori în jurul acului, apoi tragem uşor acul (fig.1 şi 2)

Punct înnodat lung

Acest punct este foarte des întîlnit în brodarea florilor şi frunzelor mici. Cu acest punct se pot broda diferiţi trandafiri micuţi pe bluze, pulovere, fulare sau mănuşi tricotate sau croşetate. De asemenea este des întâlnit pe articolele de îmbrăcăminte pentru copii.

Cu acest punct se execută mici trandafiraşi, începînd cu un punct mai scurt în mijloc şi apoi din ce în ce mai lungi,  aşezaţi împrejur. Numărul inelelor variază după lungimea petalei sau frunzei. 

Se execută astfel: se scoate acul pe faţa lucrului, apoi se face un punct în urma acului, se ia pe el întreaga lungime a petalei sau frunzei, scoţându-l la jumatate, exact unde iese aţa. Se rulează aţa în jurul acului, exact ca la punctul noduleţ, dar de mai multe ori, în raport de lungimea petalei sau frunzei. Se ţin inelele de aţă cu degetul mare de la mâna stângă să nu se lărgească firul de aţă răsucit, se trage încet acul cu aţa prin aceste inele, ducându-l spre celălalt capăt al petalei sau frunzei, unde se împunge iarăşi. Pentru un tandafiraş se vor lucra 5-6 petale, în centru mai mici şi pe margini din ce în ce mai lungi.

Diagramă pentru broderie artistică cu maci

Acest model se poate aplica şi lucra pe mileuri, feţe de masă sau şervete.

Broderiile colorate se execută pe diferite materiale: ţesături de bumbac, de in, de lână, etc.

Ţesăturile de in sunt mult mai rezistente decât cele de bumbac, au un luciu frumos şi un  apret natural. Pentru broderiile colorate se întrebuinţează mai mult pânza de in naturală crem.

Aţele( furniturile) mai des folosite în broderii sunt cele din bumbac şi anume:

Bumbăcelul, are firul mai plin, răsucit şi se foloseşte în broderiile pe un material mai plin;

Mulineul, este un fir subţire mai puţin răsucit, grupat câte 6 fire. Se găseşte în jurubiţe mici sau bobine, colorat şi nuanţat (degrade) de la culori deschise până la cele mai închise.

Cu muline se execută atât broderii pe material subţire, având posibilitatea de a folosi câteva fire din cele şase, cât şi pe material mai gros.

Cotonul perle este un fir mai gros ca bumbăcelul şi variază ca grosime după necesitate. Are luciu, este foarte rezistent. Se găseşte colorat şi degrade sub formă de bobine şi jurubiţe mai mari. Este indicat pentru executarea broderiilor în relief.

Punctele de broderie folosite sunt descrise într-o postare anterioară.

Diagrama

Diagrama colorată

Panou decorativ cu Floarea soarelui

Moderne şi decorative, panourilor,  peretarele decorative - interpretarea modernă a carpetelor bunicelor noastre - sunt uşor de executat, cu cheltuială puţină. Ele se lucrează pe pânză de in, de sac, etamină, canava, cu aplicaţii din materiale textile sau în broderie artistică, ca mileurile. Se mai pot broda  în punct de cruciuliţă (cross stitchs) sau chilim.

Panoul terminat, se calcă pe dos cu o cârpă umedă şi se montează în felul următor: panourile lucrate pe pânză de in sau sac, se fixează sus şi jos cu câte o baghetă subţire din lemn lustruit, iar cele lucrate pe etamină sau canava vor fi prevăzute în partea de jos cu franjuri din lână în culorile folosite pentru brodarea panoului.

Eu am dublat panoul cu panză, am tras la maşină de cusut, formand un săculet, în interior am introdus un carton având dimensiunile panoului. Din lână am răsucit un şnur.

Panoul meu este cu floarea soarelui şi lucrat cu broderie artistică. Punctele folosite, punctul rămurică sau crenguţă, punct de  broderie plin sau plat şi punct aruncat intercalat.

Faţă de masă, flori şi diagramă-punct de broderie plin/aruncat intercalat/feston

Acestă faţă de masă. are dimensiunea 1m/1m şi este lucrată pe tiul.
Aţele folosite sunt fire subţiri de relon (fibre sintetice folosite pentru confecţionarea tricotajelor şi ţesăturilor, de la Săvineşti). A fost lucrată prin anii 1972 - 1973.



Punctele de broderie folosite sunt;
- punctul de rămurică sau crenguţă
- punct de broderie plin sau plat
- punct de broderie aruncat intercalat
- punct de feston

Detaliu colţ

Punctul rămurică sau crenguţă

Acest punct l-am descris în postări anterioare, dar vă  explic cum se execută întrucât acesta este lucrat pe tiul; se lucrează de jos în sus luându-se pe ac 3- 4 fire din material executând un punct pe faţă: se scoate acul la jumătatea punctului, adică după 2 fire, dând firul de aţă spre stânga. Împungem acul din nou, după alt grup de 3 - 4 fire şi-l scoatem la capătul punctului lucrat.

Detaliu mijlocul feţei de masă

Punct de broderie plin sau plat

Se lucrează de la stânga la dreapta, el are variaţie atît în lungimea punctelor cât şi în înclinaţia lor. Punctele sunt lucrate foarte apropiate unele de altele. Se introduce acul pe conturul desenului spre interior, adică de sus  în jos, în mod foarte regulat aşa încât conturul să fie precis. La executarea unui punct înclinat se păstrează aceleaşi reguli. Când se lucrează nu se strânge firul şi el trebuie să fie mai gros decât firul materialului (pânzei). 

Punct de broderie aruncat intercalat

Se întrebuinţează pentru a acoperi complet suprafaţa unei petale, frunze, mai mari. Se lucrează tot de la stânga la dreapta, punctele nu se fac egale, se repetă de mai multe ori şi a căror puncte se intercalează dând aspectul unei picturi. Se începe din vârful petalei sau frunzei, se lucrează cu nuanţă cea mai deschisă, apoi din ce în ce mai închisă spre mijlocul desenului. Când folosim acest punct de broderie niciodată nu se împunge acul pe aceaşi linie, pentru a nu se forma linii de marcaţie între rânduri.

Punctul de feston

Festonul este punctul cu care în general se întăreşte marginea unui obiect lucrat. El poate avea diferite modele, poate fi lucrat drept, în colţuri sau alte

forme. Forma nu schimbă cu nimic felul de execuţie a punctului. Se lucrează

de la stânga la dreapta, se ţine firul în jos cu degetul mare de la mâna stângă, se împunge acul în pânză de sus în jos apucând întreaga distanţă a tivului (cat dorim să-l facem de lat 2, 3 ,4 mm) se trage scoţându-l deasupra firului ţinut cu degetul mare şi care rămâne pe loc până ce firul este tras. Astfel în parte de jos se formează un noduleţ. În felul acesta toate punctele lucrate se aşează unele lângă altele, apucând mereu aceaşi distanţă şi strângând aţa deopotrivă pentru ca festonul şi noduleţele să fie egale. 

Diagrame

Puncte de broderie, punct de rămurică şi punct tighel

Cusături elementare

fig.1

fig.1

Punct de rămurică  sau crenguţă- cusătura artistică simplă care permite executarea unor contururi, crenguţe, rămurele etc.
Punctul se lucrează de jos în sus. Se ia pe ac o porţiune mică din pânză, se execută un punct pe faţă ,scoţând acul la jumătatea punctului, dând firul de aţă spre stânga. vezi fig.1.

Punct în urma acului (punct de tighel) - cusătură simplă, care imită tighelul maşinii de cusut, permite executarea, de asemenea, a unor contururi diverse.

Acest punct se lucrează de la dreapta spre stănga cu singura deosebire ca punctele se succed, acul impungandu-se în spate, in acelaşi loc al punctului precedent. Lucrând acest punct de tighel nu  mai ramâne distanţa intre puncte, iar pe ac se va lua mereu de două ori distanţa unui punct, odată distanţa penrtu punctul ce  se formează în urmă, odată pentru punctul următor.vezi fig.2.

fig.2

fig.2