Pernă decorativă cu broderie artistică - punct decorativ încrucişat,

Un amănunt de decor al camerei de zi, pe care moda la ora actuală le cere numeroase, diverse, răspândite pe canapele, pe fotolii, pe podea sunt pernele decorative. Ele pot fi  din catifea sau mătase, din stofă sau blană sintetetică, din pânză de in şi doc, cu broderii artistice, motive populare, tricotate cu andrele sau croşetate. Pot fi pătrate, rotunde  sau dreptunghiulare.

Cu  cheltuială puţină, dar cu mult gust se pot realiza lucruri încântătoare. De cele mai multe ori, lucrurile cele mai amuzante se fac din materiale pentru rochii, ecosezuri pentru fuste sau pulovere tricotate scoase din uz. Pernele îşi au utilitatea lor, nefiind numai un element decorativ. Dacă stau pe canapea, ele trebuie aşezate astfel încât să creeze un loc comod de citit, de lucrat. În nici un caz nu se vor aşeza ţepene, ci într-o dezordine caldă, decorativă.

Eu am lucrat o faţă de pernă cu motive florale inspirată de frumuseţea farfuriilor de ceramică , executate de meşteşugarii din Corund, judeţul Harghita, întrucât îmi plac foarte mult.

Mai jos, voi explica punctele de broderie artistică folosite.

PUNCT RAMURICĂ SAU CRENGUŢĂ

Punct simplu şi uşor de executat, se întrebuinţează la crenguţe, codiţe subţiri, pentru a contura un model, care apoi poate fi umplut cu alte broderie. De multe ori se poate lucra un model întreg cu punctul crenguţă, obţinând o broderie uşoară. De asemenea acest punct se poate utiliza lucrându-l rând lângă rând, pentru a umple suprafaţa unui desen nu prea mare şi care în acest mod va apare mai compact. În acest caz se lucrează primul rând pe conturul desenului, iar celelalte rânduri foarte alăturate, mergând spre interior, până se acoperă toată suprafaţa desenului. Explicaţia modului de lucru a punctului a mai fost descrisă  în postările  Şervet de masă brodat şi Puncte de broderie elementară

Punctul se lucrează de jos în sus luându-se pe ac o mică porţiune din pânză executând un punct pe faţă, se scoate acul la jumătatea punctului, dând fiul de aţă spre stânga. Pe dos se formează puncte de tighel. Aceste puncte de crenguţă sau rămurică se lucrează cu aţă mai groasă.

PUNCTE DE UMPLUTURĂ  DECORATIVĂ

Acest punct a fost descris în postarea Modul de lucru - florile de la faţa de masă cu coşulete





PUNCT ARUNCAT INTERCALAT 

Se întrebuinţează pentru a acoperi complet suprafaţa unui desen de frunze,

flori mai mari sau mai mici. Este punctul care se repetă de mai multe ori şi a căror puncte se intercalează dând aspectul unei picturi. Se începe întotdeauna din vârful florilor sau frunzelor. La execuţia acestor puncte niciodată nu se împunge acul pe aceaşi linie, pentru a nu forma linii de marcaţie între rânduri, punctele intercalându-se.

Dacă se lucrează cu mai multe nuanţe, se lucrează cu nuanţa cea mai deschisă, apoi din ce în ce mai închis, cu cât se înaintează spre mijlocul desenului.

PUNCT  ÎNCRUCIŞAT

Cu acest punct se umple mijlocul unei flori mai mici sau mai mari. Este foarte decorativ şi uşor de executat. Pentru executarea punctului încrucişat se face o reţea de aţe mai groase, încrucişate oblic, trecand acul de la o linie la alta  pe dedesubt. Apoi cu aceaşi nuanţă sau altă nuanţă se fac puncte mici la fiecare întretăiere a aţelor întinse.

Pentru perne decorative, acest punct este de mare efect, executat pe mătase groasă şi cu puncte de fixare cu fir auriu sau mătase aurie, asortat la nuanţa folosită l-a brodat.

PUNCT NODULEŢ SAU ÎNNODAT

                                                                          

Se întrebuinţează de obicei pentru stamine, în mijlocul florilor,dându-le un aspect cât mai natural, dar se mai întrebuinţeazăşi ca punct decorativ pe tot conturul unui desen. Pentru execuţia acestui punct se întrebuinţează un ac mai gros ca cel obişnuit.Aţa variază  după mărimea noduleţelor. Se lucrează de la dreapta spre stânga. Se înfige acul în punctulunde trebuie să apară noduleţul şi se scoate în locul unde trebuiesă apară viitorul noduleţ. Aţa se rulează de 2-3 ori sau de mai multe ori (depinde de mărimea noduleţului), în jurul acului, apoi tragem încet acul.

PUNCT DE BRODERIE, PLIN SAU PLAT

Punctul plin sau plat este foarte mult întrebuinţat în broderia colorată. Pentru frumuseţea lucrului,  el are variaţii atât în lungimea punctelor cât şi în înclinaţia lor. De asemenea punctele sunt foarte apropiate unele de altele.

Se lucrează de la stânga la dreapta, împungându-se acul pe conturul desenului spre interior, adică de sus în jos, în mod foarte  regulat, aşa încât conturul să fie precis. La executarea unei linii curbate sau înclinate se respectă aceleaşi reguli. Când se lucrează firul, nu se strânge şi el trebuie să fie mai gros decât firul pânzei. Are un aspect frumos când este lucrat cu aţă degrade sau 2 -3 tonuri din aceaşi culoare de aţă, bine asortate între ele.

Diagramă pentru broderie artistică cu maci

Acest model se poate aplica şi lucra pe mileuri, feţe de masă sau şervete.

Broderiile colorate se execută pe diferite materiale: ţesături de bumbac, de in, de lână, etc.

Ţesăturile de in sunt mult mai rezistente decât cele de bumbac, au un luciu frumos şi un  apret natural. Pentru broderiile colorate se întrebuinţează mai mult pânza de in naturală crem.

Aţele( furniturile) mai des folosite în broderii sunt cele din bumbac şi anume:

Bumbăcelul, are firul mai plin, răsucit şi se foloseşte în broderiile pe un material mai plin;

Mulineul, este un fir subţire mai puţin răsucit, grupat câte 6 fire. Se găseşte în jurubiţe mici sau bobine, colorat şi nuanţat (degrade) de la culori deschise până la cele mai închise.

Cu muline se execută atât broderii pe material subţire, având posibilitatea de a folosi câteva fire din cele şase, cât şi pe material mai gros.

Cotonul perle este un fir mai gros ca bumbăcelul şi variază ca grosime după necesitate. Are luciu, este foarte rezistent. Se găseşte colorat şi degrade sub formă de bobine şi jurubiţe mai mari. Este indicat pentru executarea broderiilor în relief.

Punctele de broderie folosite sunt descrise într-o postare anterioară.

Diagrama

Diagrama colorată

Faţă de masă, flori şi diagramă-punct de broderie plin/aruncat intercalat/feston

Acestă faţă de masă. are dimensiunea 1m/1m şi este lucrată pe tiul.
Aţele folosite sunt fire subţiri de relon (fibre sintetice folosite pentru confecţionarea tricotajelor şi ţesăturilor, de la Săvineşti). A fost lucrată prin anii 1972 - 1973.



Punctele de broderie folosite sunt;
- punctul de rămurică sau crenguţă
- punct de broderie plin sau plat
- punct de broderie aruncat intercalat
- punct de feston

Detaliu colţ

Punctul rămurică sau crenguţă

Acest punct l-am descris în postări anterioare, dar vă  explic cum se execută întrucât acesta este lucrat pe tiul; se lucrează de jos în sus luându-se pe ac 3- 4 fire din material executând un punct pe faţă: se scoate acul la jumătatea punctului, adică după 2 fire, dând firul de aţă spre stânga. Împungem acul din nou, după alt grup de 3 - 4 fire şi-l scoatem la capătul punctului lucrat.

Detaliu mijlocul feţei de masă

Punct de broderie plin sau plat

Se lucrează de la stânga la dreapta, el are variaţie atît în lungimea punctelor cât şi în înclinaţia lor. Punctele sunt lucrate foarte apropiate unele de altele. Se introduce acul pe conturul desenului spre interior, adică de sus  în jos, în mod foarte regulat aşa încât conturul să fie precis. La executarea unui punct înclinat se păstrează aceleaşi reguli. Când se lucrează nu se strânge firul şi el trebuie să fie mai gros decât firul materialului (pânzei). 

Punct de broderie aruncat intercalat

Se întrebuinţează pentru a acoperi complet suprafaţa unei petale, frunze, mai mari. Se lucrează tot de la stânga la dreapta, punctele nu se fac egale, se repetă de mai multe ori şi a căror puncte se intercalează dând aspectul unei picturi. Se începe din vârful petalei sau frunzei, se lucrează cu nuanţă cea mai deschisă, apoi din ce în ce mai închisă spre mijlocul desenului. Când folosim acest punct de broderie niciodată nu se împunge acul pe aceaşi linie, pentru a nu se forma linii de marcaţie între rânduri.

Punctul de feston

Festonul este punctul cu care în general se întăreşte marginea unui obiect lucrat. El poate avea diferite modele, poate fi lucrat drept, în colţuri sau alte

forme. Forma nu schimbă cu nimic felul de execuţie a punctului. Se lucrează

de la stânga la dreapta, se ţine firul în jos cu degetul mare de la mâna stângă, se împunge acul în pânză de sus în jos apucând întreaga distanţă a tivului (cat dorim să-l facem de lat 2, 3 ,4 mm) se trage scoţându-l deasupra firului ţinut cu degetul mare şi care rămâne pe loc până ce firul este tras. Astfel în parte de jos se formează un noduleţ. În felul acesta toate punctele lucrate se aşează unele lângă altele, apucând mereu aceaşi distanţă şi strângând aţa deopotrivă pentru ca festonul şi noduleţele să fie egale. 

Diagrame