Astăzi soţul meu mi-a făcut o bucurie. A venit de la piaţă cu o pungă de mure. Mure de pădure, nu cele de cultură care sunt cât corcoduşele.
Ce ştiţi despre mur ?
Murul este un arbust peren cunoscut şi sub denumirea de rug-de-mure.
Fructele murului sunt cărnoase, compuse, roşii şi acrişoare la început, negre şi dulci când sunt coapte.
Este cunoscut ca plantă medicinală încă din cele mai vechi timpuri. Hippocrate ne-a lăsat mărturii despre folosirea murului în medicină, ce datează din sec.al IV-lea î.Hr.
Frunzele de mur uscate sunt folosite în prepararea ceaiurilor, fiind bogate în tanin, vitamina C şi acizi organici.
Frunctele, murele, se consumă proaspete, preparate în dulceturi, produse de cofetărie cât şi uscate (poame).
Fructele sunt bogate în vitaminele A şi C, conţin pectină şi mucilagii. Murele se coc în perioada sfârşit de iulie - octombrie. Se pot usca în şoproane, poduri sau artificial la 40 - 50 grade C.
Acum fac dulceaţă de mure şi iată reţeta:
Cantităţi:
l ,500 kg mure
3 pahare de apă -adică 900 ml.
l,300 kg. zahăr
2 pliculeţe de zahăr vanilat
3 linguriţe zeamă de lămâie
Mod de preparare:
Se clătesc murele sub un jet de apă şi se lasă la scurs într-o sită.
Se pune zahărul în apă în vasul în care se va face dulceaţa şi se lasă pe marginea aragazului să se topească zahărul. Când s-a dizolvat zahărul se pune pe foc iute şi se fierbe până se leagă bine siropul. Când siropul s-a legat, se dă vasul deoparte şi când clocotele s-au domolit se pun murele. Se lasă să stea 10-15 minute, după care se aşează la foc iute. Când începe să clocotească se agită cratiţa din când în când şi se ridică spuma. Se ia spuma. Nu amestecaţi deoarece se terciuiesc murele. Când dulceaţa este aproape gata se adaugă zeama de lămâie şi zahărul vanilat. După căteva clocote se încercă siropul, dacă este legat se dă vasul la o parte, se acoperă vasul cu un prosop umed, bine stors şi se lasă să se răcească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu