Motto

"Să trăieşti nu este suficient. Trebuie să ai soare, libertate şi o floricică" H. Ch. Andersen

marți, 26 august 2014

: CĂTINA CU MIERE - Medicina naturistă

CĂTINA CU MIERE


La noi în ţară sunt cunoscute două soiuri de cătini:
-   Cătina albă  (Hippophae rhamnoides) şi 
- Cătina roşie (Tamariscus ramosisima) - popular tamarişcă sau cătina de gard, răspândită în flora spontană.
Sunt arbuşti spinoşi pe care îi întâlnim în zonele nisipoase ale litoralului românesc. Acum 30 de ani  în zona Hanului Piraţilor  găseai tufişuri de cătină. În  zonele deluroase şi montane, în locuri însorite sunt întâlnite  tufişuri şi crânguri întinse de cătină.
Fructele de cătină sunt de culoare galen-portocaliu la maturitate, au un gust acrişor şi sunt astringente.
 În vacanţele petrecute la Posada jud.Prahova, am cules cătină ce se găseşte şi acum din belşug în zona staţiei CFR Posada, pe malul răului Prahova. După cum spun localnicii luna septembrie este luna propice culesului cătinei. Fructele neculese rezistă pe ramuri până iarna tărziu.
Proprietăţile terapeutice ale cătinei sunt descrise pe bloguri şi alte site-uri de pe internet. Aşa că nu voi copia ce au mai scris şi alţii despre ele. Dar vă pot spune că fructele sunt adevărate depozite de vitamine, minerale şi proteine. Cătina este considerată Ging-sengul românesc. Faceţi cură de cătină sub formă de ceaiuri, infuzii, siropuri, uleiuri  sau cătină cu miere şi nu veţi regreta. Tonifică, regenerează şi vitaminizează organismul.
Vinul de cătină este considerat şi el un remediu natural pentru vitaminizare şi tonificarea organismului. Câte un păhărel dimineaţa, înainte de micul dejun.
De asemenea fructele de cătină deshidratate se pot folosi pentru prepararea ceaiurilor şi infuziilor.
În anotimpul rece 2 - 3 ceşti de ceai  vă fereşte de banalele răceli, totodată vă revigorează şi tonifică.
Cătina cu miere, are o aromă specială şi  este recomandată câte o linguriţă dimineaţa înainte de masă, din septembrie până în primăvară.
Borcanele cu miere şi cătină se ţin în frigider. Nu se fac cantităţi mari întrucât cu timpul pot fermenta.Pentru a evita acest proces, cătina poate fi congelată în punguţe şi scoase pe măsură ce se termină.







Cătina de garduri  (Lzcium barbarum- Goji Tibetan şi Lycium chinense -Goji Chinezesc) este numele comun a două specii de arbuşti ce mai sunt cunoscuti sub denumirea de GOJI. Înălţimea acestor arbuşti poate atinge 4 m. Sunt spinoşi, cu frunze lanceolate şi fructe tip bacă, avand culoarea roşie la maturitate. Zona de origine este China, de unde s-a răspândit la începutul secolului XXI  în întreaga Asie, Europa, America de Nord, Africa de Nord, Australia respectiv Noua Zeelandă. Dar de mentionat este că doar în China se cultivă comercial.
În folclorul chinezesc se asociază folosirea fructului goji cu  primul împărat al Chinei,  Shen Nung,  părintele agriculturii şi cunoscător al plantelor medicinale, fiind considerat o zeitate. Medicina tradiţională chineză foloseşte fructele goji de aproximativ 1900 de ani.
Fructele goji sunt de culoare roşie, conţin ca şi cătina  multe vitamine, antioxidanţi, au un gust dulce, uşor acrişor - acidulat, la noi se găsesc deshidratate şi pot fi consumate în lapte, iaurturi, deserturi cu fructe, sau alte amestecuri de fructe exotice uscate.
Pot fi confundate cu cătina roşie de gard ce se găseşte la noi.


vezi fructe de pădure