Motto

"Să trăieşti nu este suficient. Trebuie să ai soare, libertate şi o floricică" H. Ch. Andersen

marți, 12 august 2014

Plantele aromatice și medicina naturistă

Așa cum am scris, francezul Pierre Francois de la Varenne este primul revoluționar în gastronomie care a folosit plantele aromatice locale  înlocuind condimentele exotice.
Dar plantele aromatice, condimentele, au un rol bine cunoscut nu mai în gastronomie, ele fiind folosite încă din cele mai vechi timpuri și ca plante cu efecte terapeutice în medicina naturistă.

Ce stiți despre:

 TARHON (Artemisia dracunculus sau Artemisia glauca)


Tarhonul  este o plantă perenă, cu frunze lanceolate întrebuinţată drept condiment. Se folosesc frunzele verzi, uscate și mărunțite.
Tarhonul este cunoscut și sub numele de  Iarba dragonului și este folosit în bucătărie ca plantă aromatică la prepararea mâncărurilor pe bază de carne de pui, fructe de mare, legume, brânză, orez și diverse sosuri (sosul Bearnaise, sosul tartar sau sosul hollandaise).
Conservarea tarhonului se face prin uscare în locuri aerisite și umbroase, fiind depozitat în borcănele sau punguțe de pânză, sau murat în oțet (saramură  de oţet, apă, sare și  puţin zahăr).
Învelit în hârtie și pus în pungi de plastic cu găurele, păstrat în frigider, rezistă 4 - 5 zile în stare proaspătă.
Dar tarhonul nu este numai un condiment, el este și o plantă medicinală, având efecte curative, fiind folosit în medicina naturistă mai ales în afecțiuni digestive, dischinizie biliară, calmant pentru migrene, în caz de displidemie, conține mult potasiu, substanţe care au capacitatea de a combate bacteriile, în  tulburări de creştere.
În tulburările de creştere se face următorul oțet medicinal:
 -10 linguri de frunze, uscate sau verzi;
 -40 linguri de oțet de mere și miere.
Se lasă la macerat 2 săptămâni după care se filtrează. Se administrează 5 lingurițe înainte de fiecare masă.

Lichior din frunze de tarhon: se face un sirop din 200 g zahăr și 1/2 litru de apă. Când s-a răcit se adaugă 1/2 litru alcool de 45 grade și un pumn de frunze și tulpini de tarhon. Se lasă la macerat 45 de zile. Se fitrează.
În cazul colicilor intestinali se consumă un pahărel din acest lichior.
       

CIMBRU


Cimbrul  de grădină (Satureja hortensis), este cunoscut încă din Evul Mediu și își are originea pe țărmurile europene ale Mării Mediterane.
Este folosit în gastronomie pentru aromarea diferitelor mâncăruri de legume, dar și la prepararea cărnii de porc, vânat, la prepararea sarmalelor, cărnaților, micilor etc. De asemenea este folosit la conservarea murăturilor și a verzii.
Cimbrișorul (Thymus Serpyllum), nu trebuie confundat cu cimbrul de grădină. Crește spontan în România și este cunoscut și sub numele de iarba cucului, e tipic pajiștilor alpine din Carpați și este folosit în medicina naturistă la prepararea ceaiurilor contra răgușelii, a laringitei și a tusei rebele. Totodată este și un bun condiment.
Cimbrul de câmp (Thymus Vulgaris), are flori albe sau roșii -purpurii și frunzele foarte aromate. În Evul Mediu simboliza curajul și era folosit ca tratament pentru simptomele psihiatrice sub formă de infuzie.
Cimbrul de grădină pe lângă faptul că este o plantă condiment are și calităţi dar și efecte medicinale. Este bogat în acizi grași și antioxidanți. Infuzia de cimbru are efecte antiseptice, este un bun expectorant, tratează bronșita, astmul bronșic, tusea, dischiniziile biliare, sciatica și reumatismul.
Primăvara ceaiul de cimbru combate anemiile, viermii intestinali și infecţia cu Giardia lambita.

Ceai de cimbru - 2 linguriţe de cimbru la 250 ml apă clocotită. Se bea câte 2 căni pe zi timp de o săptămână.


MĂRAR (Anethum graveolens)


Mărarul este o plantă condiment anuală, cu viaţă scurtă, dar cunoscută ca fiind elixirul tinereţii  şi înfloririi spiritului, trupului şi minţii.
Acum 5000 de ani egiptenii foloseau mărarul pentru alungarea spiritelor rele, iar în documnetele antice sunt menţionate efectele medicinale ale mărarului.
În gastronomia europeană şi indiană mărarul este folosit proaspăt sau uscat pentru aromatizarea salatelor, sosurilor, fripturilor cât şi a dulceţurilor şi lichiorurilor. Dar pe lângă aromatizarea mâncărurilor, frunzele şi seminţele de mărar sunt folosite în medicina naturistă, fiind bogate în vitaminele C, B1, B2 şi PP, fier, calciu şi fosfor.
Din frunze şi seminţe de mărar se fac ceaiuri, tinctură, pulbere sau macerat. Ceaiul de mărar este recomandat ca un bun diuretic, în stările depresive, insomnie, tulburari digestive, întărind unghiile.
Infuzia de mărar este recomandată în eliminarea gazelor intestinale, diminuarea crampelor şi este un bun antiseptic intestinal.
Pulberea de mărar se obţine prin  măcinarea în râşniţă a inflorescenţei şi a seminţelor de mărar.
Tinctura de mărar se obţine din 3 linguri de pulbere de mărar amestecate cu 250 ml alcool de 50 grade. Se tine la macerat 8 zile, la loc întunecos, apoi se filtrează. Se adminstrează câte o lingură de 2 ori pe zi. Înainte de a înghiţi se ţine sub limbă 10 minute, tratamentul durând 21 de zile.
Fiind un bun diuretic, infuzia de mărar este recomandată în cazul retenţei de apă, a surplusului de greutate, acționând asupra depunerilor în zonele celulitice.

SCHINDUFUL (Trigonella foenum graecum)



Schinduful, denumit şi fân grecesc, este o plantă erbacee. La noi se poate întâlni în sud - estul  județelor Brăila și Constanța.
Întreaga plantă emană un miros puternic, uşor asemănător cu leușteanul.
Semințele de schinduf, măcinate, au o aromă puternică și un gust dulce-amărui, ce amintește de zahăr ars.
În toate țările meditareneene şi din Orient, plantele tinere dar și semințele uscate şi măcinte sunt folosite în alimentație pentru aromatizarea și condimentarea unor preparate culinare.
Cunoscut încă din antichitate pentru efectele benefice, schinduful era un apreciat întăritor al organelor sexuale.
Semințele conțin mucilagii, albumină, hidraţi de carbon, săruri de fier, magneziu și fosfați, precum şi saponină steroidică ce ajută la producţia de hormoni sexuali. Este cunoscută ca plantă a tinereţii eterne.
Se găseşte în toate magazinele specializate în plante aromatice şi medicinale.
Semințele se râșnesc până se obține o pulbere. Se râșnește cu 10 minute înainte de folosire.
Ceaiul se prepară din 2 linguri pulbere la o cană de apă fierbinte.Se lasă 20 de minute, se filtrează și se consumă înainte de mesele principale.
Are efecte în cazurile de sterilitate, glicemie şi colesterol crescut.
Cataplasmele cu schinduf sunt recomandate în cazul ulcerelor varicoase, eczemelor cu sau fără mâncărimi.

Prepararea cataplasmelor:
-2 lingurițe de pulbere amestecate cu puțină apă, să se obțină o pastă ce poate fi întinsă. Se mai poate adăuga o linguriță de pulbere de mentă pentru ai da un efect răcoritor.

Orice tratament pe bază de plante medicinale are nevoie de avizul unui specialist în domeniu.