Ciorbă de varză nouă cu mărar

Perioada legumelor proaspete, dătătoare de vitamine, energie, in concluzie de sănătate.

Varza albă, se folosește în tratarea unor afecțiuni : de exemplu tratarea tusei - suc de varză cu miere;

- dureri de ficat:varză crudă sub formă de cataplasme. 

Varza conține Vitamina A, ce hrănește țesuturile şi întârzie îmbătrânirea.

Ingrediente::

O varză de mărime mijlocie, 2 cepe, un morcov, 1 păstârnac, un pătrunjel, 1 ardei capia, 2 linguri de orez, 3 - 4 linguri ulei, 2nl apă. 1 l borș, sare, smântână, o legătura de mărar.

Eu am folosit untură de curcan în loc de ulei.

Se curăţă varza, se spală şi se taie în fâsâi. Ceapa, morcovii, ardeiul, pătrunjelul şi păstarnacul se curăţă, se spală și se toacă mărunt. Într-o oală se pune apa la fiert, când apa clocotește se adaugă varza şi zarzavatul. Când au fiert pe jumătate se adaugă orezul spălat şi curățat de impurităţi. Se continuă fierberea şi se adaugă cozile de mărar tocate mărunt, care dau o  aromă deosebită. Când orezul şi zarzavaturile sunt fierte se adaugă borșul şi se potrivește de sare după gust. Se lasă să de într-un clocot, se adaugă smântâna frecată cu o lingură de apă, se continuă fierberea  (2 - 3 clocote) şi la sfârșit se adaugă mărarul tocat mărunt.

Se servește fierbinte cu ardei iute proaspăt sau murat.

Poftă bună!!!!!

Plantele aromatice și medicina naturistă

Așa cum am scris, francezul Pierre Francois de la Varenne este primul revoluționar în gastronomie care a folosit plantele aromatice locale  înlocuind condimentele exotice.

Dar plantele aromatice, condimentele, au un rol bine cunoscut nu mai în gastronomie, ele fiind folosite încă din cele mai vechi timpuri și ca plante cu efecte terapeutice în medicina naturistă.

Ce stiți despre:

 TARHON (Artemisia dracunculus sau Artemisia glauca)

Tarhonul  este o plantă perenă, cu frunze lanceolate întrebuinţată drept condiment. Se folosesc frunzele verzi, uscate și mărunțite.

Tarhonul este cunoscut și sub numele de  Iarba dragonului și este folosit în bucătărie ca plantă aromatică la prepararea mâncărurilor pe bază de carne de pui, fructe de mare, legume, brânză, orez și diverse sosuri (sosul Bearnaise, sosul tartar sau sosul hollandaise).

Conservarea tarhonului se face prin uscare în locuri aerisite și umbroase, fiind depozitat în borcănele sau punguțe de pânză, sau murat în oțet (saramură  de oţet, apă, sare și  puţin zahăr).

Învelit în hârtie și pus în pungi de plastic cu găurele, păstrat în frigider, rezistă 4 - 5 zile în stare proaspătă.

Dar tarhonul nu este numai un condiment, el este și o plantă medicinală, având efecte curative, fiind folosit în medicina naturistă mai ales în afecțiuni digestive, dischinizie biliară, calmant pentru migrene, în caz de displidemie, conține mult potasiu, substanţe care au capacitatea de a combate bacteriile, în  tulburări de creştere.

În tulburările de creştere se face următorul oțet medicinal:

 -10 linguri de frunze, uscate sau verzi;

 -40 linguri de oțet de mere și miere.

Se lasă la macerat 2 săptămâni după care se filtrează. Se administrează 5 lingurițe înainte de fiecare masă.

Lichior din frunze de tarhon: se face un sirop din 200 g zahăr și 1/2 litru de apă. Când s-a răcit se adaugă 1/2 litru alcool de 45 grade și un pumn de frunze și tulpini de tarhon. Se lasă la macerat 45 de zile. Se fitrează.

În cazul colicilor intestinali se consumă un pahărel din acest lichior.

       

CIMBRU

Cimbrul  de grădină (Satureja hortensis), este cunoscut încă din Evul Mediu și își are originea pe țărmurile europene ale Mării Mediterane.

Este folosit în gastronomie pentru aromarea diferitelor mâncăruri de legume, dar și la prepararea cărnii de porc, vânat, la prepararea sarmalelor, cărnaților, micilor etc. De asemenea este folosit la conservarea murăturilor și a verzii.

Cimbrișorul (Thymus Serpyllum), nu trebuie confundat cu cimbrul de grădină. Crește spontan în România și este cunoscut și sub numele de iarba cucului, e tipic pajiștilor alpine din Carpați și este folosit în medicina naturistă la prepararea ceaiurilor contra răgușelii, a laringitei și a tusei rebele. Totodată este și un bun condiment.

Cimbrul de câmp (Thymus Vulgaris), are flori albe sau roșii -purpurii și frunzele foarte aromate. În Evul Mediu simboliza curajul și era folosit ca tratament pentru simptomele psihiatrice sub formă de infuzie.

Cimbrul de grădină pe lângă faptul că este o plantă condiment are și calităţi dar și efecte medicinale. Este bogat în acizi grași și antioxidanți. Infuzia de cimbru are efecte antiseptice, este un bun expectorant, tratează bronșita, astmul bronșic, tusea, dischiniziile biliare, sciatica și reumatismul.

Primăvara ceaiul de cimbru combate anemiile, viermii intestinali și infecţia cu Giardia lambita.

Ceai de cimbru - 2 linguriţe de cimbru la 250 ml apă clocotită. Se bea câte 2 căni pe zi timp de o săptămână.

MĂRAR (Anethum graveolens)

Mărarul este o plantă condiment anuală, cu viaţă scurtă, dar cunoscută ca fiind elixirul tinereţii  şi înfloririi spiritului, trupului şi minţii.

Acum 5000 de ani egiptenii foloseau mărarul pentru alungarea spiritelor rele, iar în documnetele antice sunt menţionate efectele medicinale ale mărarului.

În gastronomia europeană şi indiană mărarul este folosit proaspăt sau uscat pentru aromatizarea salatelor, sosurilor, fripturilor cât şi a dulceţurilor şi lichiorurilor. Dar pe lângă aromatizarea mâncărurilor, frunzele şi seminţele de mărar sunt folosite în medicina naturistă, fiind bogate în vitaminele C, B1, B2 şi PP, fier, calciu şi fosfor.

Din frunze şi seminţe de mărar se fac ceaiuri, tinctură, pulbere sau macerat. Ceaiul de mărar este recomandat ca un bun diuretic, în stările depresive, insomnie, tulburari digestive, întărind unghiile.

Infuzia de mărar este recomandată în eliminarea gazelor intestinale, diminuarea crampelor şi este un bun antiseptic intestinal.

Pulberea de mărar se obţine prin  măcinarea în râşniţă a inflorescenţei şi a seminţelor de mărar.

Tinctura de mărar se obţine din 3 linguri de pulbere de mărar amestecate cu 250 ml alcool de 50 grade. Se tine la macerat 8 zile, la loc întunecos, apoi se filtrează. Se adminstrează câte o lingură de 2 ori pe zi. Înainte de a înghiţi se ţine sub limbă 10 minute, tratamentul durând 21 de zile.

Fiind un bun diuretic, infuzia de mărar este recomandată în cazul retenţei de apă, a surplusului de greutate, acționând asupra depunerilor în zonele celulitice.

SCHINDUFUL (Trigonella foenum graecum)

Schinduful, denumit şi fân grecesc, este o plantă erbacee. La noi se poate întâlni în sud - estul  județelor Brăila și Constanța.

Întreaga plantă emană un miros puternic, uşor asemănător cu leușteanul.

Semințele de schinduf, măcinate, au o aromă puternică și un gust dulce-amărui, ce amintește de zahăr ars.

În toate țările meditareneene şi din Orient, plantele tinere dar și semințele uscate şi măcinte sunt folosite în alimentație pentru aromatizarea și condimentarea unor preparate culinare.

Cunoscut încă din antichitate pentru efectele benefice, schinduful era un apreciat întăritor al organelor sexuale.

Semințele conțin mucilagii, albumină, hidraţi de carbon, săruri de fier, magneziu și fosfați, precum şi saponină steroidică ce ajută la producţia de hormoni sexuali. Este cunoscută ca plantă a tinereţii eterne.

Se găseşte în toate magazinele specializate în plante aromatice şi medicinale.

Semințele se râșnesc până se obține o pulbere. Se râșnește cu 10 minute înainte de folosire.

Ceaiul se prepară din 2 linguri pulbere la o cană de apă fierbinte.Se lasă 20 de minute, se filtrează și se consumă înainte de mesele principale.

Are efecte în cazurile de sterilitate, glicemie şi colesterol crescut.

Cataplasmele cu schinduf sunt recomandate în cazul ulcerelor varicoase, eczemelor cu sau fără mâncărimi.

Prepararea cataplasmelor:

-2 lingurițe de pulbere amestecate cu puțină apă, să se obțină o pastă ce poate fi întinsă. Se mai poate adăuga o linguriță de pulbere de mentă pentru ai da un efect răcoritor.

Orice tratament pe bază de plante medicinale are nevoie de avizul unui specialist în domeniu.

Sărmăluțe în frunze de viță, cu mămăliguță, smântână și sos de vin

Mâncare tradiţională românească, sărmăluţele în foi de viţă sunt foarte apreciate în sezonul actual.

















 Cantităţi - umplutură sărmăluţe

   - 1 kg carne amestec porc şi vită
   - 2 cepe
   - 60 frunze de viţă de vie
   - 2 legături de mărar
   - 100 g costiţă sau kaizer
   - 1 linguriţă cu  piper
   - l linguriţă cu sare
   - 1 vârf de cuţit de ienibahar măcinat
   - 200 g smântână
   - 50 - 100 g orez

  Frunzele de viţă de vie  proaspete se spală şi se opăresc în apă cu sare.
Orezul spălat şi curăţat de impurităţi se pune la fiert în apă cu sare aproximativ 10 minute.Se scurge apa şi se lasă la răcit.
Ceapa şi costiţa (kaizerul) se toacă mărunt şi se călesc. Carnea tocată împreună cu orezul şi ceapa călită se amestecă foarte bine. Se mai pune puţină apă, compoziţia trebuie să fie mai moale. Se adaugă sarea, piperul, ienibaharul şi mărarul tocat mărunt. Se bate compoziţia să fie spumoasă. Se fac sărmăluţe împachetând  grămăjoare de umplutură cât intră într-o lingură în foile de viţă de vie şi se aşează în cratiţa care a fost unsă bine cu ulei şi tapetată cu 2-3 frunze de viță de vie. Se fierb cu apă  şi suc de roşii. Se acoperă cu frunze de viță. Cu 10 minute înainte de a fi gata se introduc la cuptor.

 Mămăliguță -  l litru de apa, sare şi 200 g mălai.

 Sos de vin - 25o ml vin roşu se fierbe cu 150 g zahăr până  scade, să rămână doar o treime din cantitatea iniţială.

Ciuperci umplute - un aperitiv gustos

 - 8 - 10 ciuperci cu pălărie mai mare - depinde câte persoane aveţi la masă- socotiţi câte 2 pentru fiecare;
 - 2 cepe  şi cozile verzi  - acum vara;
 - 2 -3 linguri cu smântână;
 -50 g caşcaval, parmezan  sau brânză maturată;
 - mărar şi pătrunjel  verde;
 - sare;
 - piper;







 Se curăţa ciupercile şi se spală bine sub jet de apă. Se pun la scurs cu pălăria în joc. Codiţele se spală, se curăţă şi se toacă mărunt împreună cu 2 - 3 ciuperci. Ceapa curăţată se toacă mărunt şi se căleşte împreună cu ciupercile. Se adaugă puţină apă, ca să fiarbă  ciupercile şi ceapa. Când a scăzut apa se adaugă smântâna, piperul şi sarea. Se ia de pe foc şi se adaugă verdeaţa, piper şi se potriveşte de sare..
Ciupercile se pun într-o tavă cu 2-3 linguri de ulei, sau unt şi se umplu cu compoziţia făcută. Deasupra de rade caşcaval, parmezan sau brânză şi se introduce tava în cuptorul încălzit.
Se ţine 30 minute la cuptor, să scadă zeama pe care o lasă ciupercile şi să fie rumenite.
 Se servesc calde sau reci, stropite cu zeamă de lămâie şi presarate cu pătrunjel verde tocat.

" Canapele" de dovlecel

   Denumirea vi se pare ciudată, dar cred că este foarte potrivită.

 Fiind o perioadă bogată în zarzavaturi şi legume, m-am gândit să vă ofer o reţetă cu dovlecel.
Dovlecelul este o plantă erbacee din familia curcubitaceelor. El conţine potasiu, vitamina C şi beta-caroten. Este originar din America Centrală şi este una dintre cele mai delicate şi fine legume




      Reţetă: 


- 3 - 4 dovlecei de mărime potrivită;
- 2 legături de ceapă verde;
- 2  ouă;
- o legătura de usturoi ( bine pisat);
- 200 g de brânză ( telemea - sau de care doriţi);
- 6 linguri cu pesmet ( sau făină
- o legatură de mărar;
- o legatură de pătrunjel verde;
- sare;
- piper


 Mod de preparare;
 
Dovlecei se curată, se spală şi dau pe răzătoarea cu găuri mari. Se pun într-o strecurătoare cu  un praf de sare şi se lasă să se scurgă zeama. Ceapa se toacă mărunt, inclusiv frunzele verzi. Dovlecelul se stoarce în pumni, se pune într-un vas, se amestecă cu ceapa, usturoiul pisat, pesmetul (făină), brânza dată pe răzătoare şi ouăle.
 Se adaugă verdeaţa tocată mărunt, sarea şi piperul .
Dacă compoziţia este moale se mai pune o lingură de pesmet sau făină. Se lasă 10- 15 minute, sa se odihnească( pentru ca pesmetul sa absoarbă surplusul se zeamă de la dovlecel).
 Într-o tigaie se încinge uleiul şi cu o lingură de supă de pun chiftelele de dovlecel la prăjit. Se prăjesc cîte 3 - 4 minute pe fiecare parte,  la foc potrivit, Se scot pe un prosop de hârtie.
 Se pot servi fierbinţi cu diferite sosuri, după preferinţă. Sunt foarte gustoşi şi reci.











Poftă bună!!

Budinca de dovlecei "a la Adriana"

 Nu mă pot abţine de a nu publica reţetă mea de budincă cu dovlecel.

Este uşor de făcut, nu necesită cunoştinţe vaste gastronomice. Fiecare o poate face, iar cantităţile nu sunt tabu. Depinde de mărimea catriţei sau vasului în care faceţi:

- 2 buc dovlecei;

- 2 cepe potrivite;

- 150 -200 g kaizer;

- 150 g  brânză;

- 50 -75 g unt;

 - 2 -3 roşii;

 - mărar verde;

 - 150 - 200g smântână; 

 - sare;

 - piper;

        Dovlecei curaţaţi de coajă (sau raşi) se taie rondele de 1,5 cm., se dă un praf de sare şi se lasă 10 - 15 minute sa se înmoaie.

  Se spală cu jet de apă rece şi se şterg cu un prosop de hârtie. Ceapa curăţată, kaizerul, brânza şi roşiile se feliază ca şi dovlecelul.

  Într-o cratiţă sau un vas de yena, uns cu unt se aranjează ingredientele, un rând de dovlecel, un rând de ceapă, un rând de kaizer, un rând de roşii. Se repetă până se acoperă tot vasul. Deasupra se mai pun bucăţele mici de unt şi de brânză. Smântâna, dacă este fluidă (de gătit) se toarnă peste ingrediente, dacă smântâna este groasă se amestecă cu puţin lapte. Se presară mărar fin tocat, piper şi sare dacă mai este nevoie. Se coace la cuptor aproximativ 30 minute. Depinde de cuptor.

        Să fie puţin rumenită şi să scadă zeama pe care o lasă legumele.



SALATĂ "PANAŞATĂ" - (asortată)

    Nu sunt un Master Chef, dar doresc să vă împărtăşesc unele dintre preparatele pe care le fac eu.

    Fiind sezonul salatelor, m-am gândit la o salată pe care nu am mai făcut-o de mult.

      Iată în ce constă:                                    

                                                                   Ingrediente:


  - 4 - 5 ouă fierte  (răscoapte);
  - 500 g fasole  uscată sau 2 cutii cu fasole boabe;
  - 1 foaie de dafin;
  -  4  - 5 boabe de piper;
  - piper măcinat;
  - sare;
  - cimbru;
  - 2 roşii;
  - 1 castravete  (poate fi murat);
  - câteva măsline;
  - 4 - 6 căţei de usturoi;
  - ulei de măsline;
  - mărar verde;

       Se fierbe fasolea în apă cu sare, cimbru , piper boabe, o foaie de dafin şi 2 - 3 căţei de usturoi. Când este fiartă se strecoară, se spală în apă rece,  se pune într-un castron şi se amestecă cu uleiul, piperul măcinat, usturoiul pisat bine si mărarul fin tocat.

Ouăle se fierb  (timp de 10 minute), apoi se ţin în apă rece (ca să poată fi bine curăţate de coajă), se curăţă de coajă, se taie rondele egale, potrivit de groase (eu am fiert ouă de prepeliţă pentru că le aveam în frigider).

   Se aşează fasolea cu mirodeniile în mijlocul farfuriei şi se ornează de jur împrejur cu feliile de castravete, rondelele de ou, măsline şi felii de roşii.

 După gust se pot intercala feliuţe de salam. şuncă, etc.



: Supă de pui cu găluşti şi Salată de pui cu ciuperci

          Vremea urâtă de afară, mi-a amintit de poezia lui Minulescu, " Acuarela",  foarte potrivită pentru atmosfera încărcată şi ploioasă, care este în întreaga ţară.
  
          Fiind sâmbătă, copii şi nepoţii nu ne vizitează, cred că le este greu să iasă din casă pe o asemenea vreme. Aşa că de bucătărit, nu am  prea multe de făcut. Voi pregăti o supă de pui cu găluşti şi o salată de piept de pui cu ciuperci.

  Ca să nu vă plictisesc, trec direct la subiect. Iată cum fac eu "Supa de pui cu găluşti" şi "Salată de pui cu ciuperci"




1. "SUPĂ DE PUI CU GĂLUŞTI" 

Ingrediente:

   - un pui fără copane, bucăţit:
   - 4 buc. morcovi noi;
   - 2 buc.pătrunjel rădăcină  tot de anul acesta;
   - 1 păstârnac ;
   - o ceapă mare;
   - o foaie de dafin;
   - o linguriţă sare;
   - 10 - 12 boabe de piper.

   Pentru găluşti :1 ou mare si 4 linguri de griş.( dacă oul este mai mic pun doar 3 linguri de griş).


    În 3 litri de apă, pun bucăţile de pui  şi o linguriţă de sare şi le las aproximativ 15 minute. Apoi le pun la fiert şi iau spuma. După  15- 20 minute adaug zarzavatul tăiat bucăţi şi ceapa întreagă. Când sunt toate fierte strecor supa, păstrând morcovii, pe care îi tai rondele şi-i pun în supă.
  
    Pentru găluşti,  oul întreg cu puţină sare,  îl bat bine cu telul, apoi pun tot grişl deodată, amestecând uşor, pâna se încorporează grişul.
 Cu linguriţa umezită în supa care fierbe, iau de pe margine, compoziţie şi o pun în supă. Îmi ies cam 14 găluşti. După câteva minute le întorc cu o furculiţă. Pun capacul pe oală (nu o acopăr de tot) şi las să fiarbă. Pun o ceşcuţă de apă rece. Găluştile mi-au ieşit foarte pufoase. Cănd supa este gata adaug pătrunjel verde tocat mărunt.

   

   2.     SALATĂ DE PUI CU CIUPERCI:

Ingrediente:

-un piept de pui fiert (din supă);
- o cutie de ciuperci (380-400 g);
 -o legătura de ceapă verde;
-un gogoşar sau castravecior murat( sau ambele);
-sare (după gust);
-piper măcinat;
- mărar si pătrunjel verde tocate mărunt.

- Maioneza .2 ouă( unul fiert si unul crud),sare,piper, 100 -120 ml. ulei; o linguriţă cu muştar şi o lingură de iaurt gras.


   Pieptul de pui, dezosat, îl tai cubuleţe. Ciupercile se toacă mărunt şi se storc foarte bine în pumni. Se amestecă ambele cu ceapa verde tocată mărunt într-un bol. Se adaugă sare, piper şi maioneza făcută dintr-un gălbenuş fiert tare şi un gălbenuş crud, adaugănd, puţină sare, uleiul, muştar, albuşurile fierte tăiate cubuleţe şi iaurtul.
 Amestecăm  bine, se aranjează după gust şi plăcere.

  






-