Cremă la pahar cu fructe de pădure

Un desert uşor, apetisant recomandat pentru o duminică în familie.

Desertul are în componenţă cremă de vanilie, cremă de brânză mascarpone, frişcă, fructe de pădure şi un blat de biscuiţi pisaţi.

 Se pisează 125 g  biscuiţi cu ghimpir şi se pune câte 2 linguri de praf de biscuiţi în paharele pregătite

Pentru crema de vanilie avem nevoie de : 

4 ouă, 200 g zahăr pudră, 1 litru de lapte, 100 g unt,  7 linguri de amidon, 1 plic de zahăr vanilat şi un  un praf de sare. 

Mod de preparare: 

se pune amidonul într-o crăticioară,  pe care îl dizolvăm cu 100 ml lapte rece. Restul  de 900 ml lapte se fierbe şi când a dat în clocot se adaugă zahărul vanilat şi se stinge focul.

Amestecăm ouăle întregi cu zahărul şi sarea. Se mixează până ce crema se albeşte şi-şi măreşte volumul. Se adaugă amidonul dizolvat şi se mixează în continuare. Adăugăm laptele fierbinte puţin câte puţin. După ce am turnat tot laptele se pune vasul pe foc , amestecând în continuu până se îngroaşă crema. Se adaugă  100 g unt tăiat cubuleţe şi amestecăm bine până ce se incorporează tot untul. Se pune crema să se răcească.

 Crema de brănză.

Se amestecă 250 g  brânza Mascarpone  Lovilio, cu 100 g smântână Pilos şi cu 4 linguri de zahăr pudră . 

1 plic de gelatină se dizolvă în 100 ml apă timp de 10 minute, apoi se fierbe pană se topeşte gelatina. Atenţie să nu dea în clocot. Se toarnă gelatina peste crema de brânză amestecând până se încorporează. Se lasă să se răcorească.

 Pregătim frişca dintr-o cutie de 200 ml frişcă lichidă Pilos. Mixăm frişcă lichidă şi când începe să se lege se pun  treptat 3 linguri de zahăr pudră. Când frişca este gata punem vasul în frigider. 

 Fructele de pădure,  500 g   se pun într-o strecurătoare să se scurgă bine apăsând uşor cu o lingură.

 Mod de asamblare a paharelor:

Peste blatul de biscuiţi se pun câte 2 linguri de suc de fructe, apoi se împarte în mod egal crema de vanile în pahare. Peste crema de vanilie se pune un stat de fructe, apoi crema de brănză în fiecare pahar, un strat de fructe, frişca.

Se ornează cu fructe şi câte o jumătate de biscuit şi frunzuliţe de mentă (dacă aveţi).

 Se pun paharele (sau cupele) în frigider pentru 3 - 4 ore.

Poftă bună.

: CĂTINA CU MIERE - Medicina naturistă

CĂTINA CU MIERE

La noi în ţară sunt cunoscute două soiuri de cătini:

-   Cătina albă  (Hippophae rhamnoides) şi 

- Cătina roşie (Tamariscus ramosisima) - popular tamarişcă sau cătina de gard, răspândită în flora spontană.

Sunt arbuşti spinoşi pe care îi întâlnim în zonele nisipoase ale litoralului românesc. Acum 30 de ani  în zona Hanului Piraţilor  găseai tufişuri de cătină. În  zonele deluroase şi montane, în locuri însorite sunt întâlnite  tufişuri şi crânguri întinse de cătină.

Fructele de cătină sunt de culoare galen-portocaliu la maturitate, au un gust acrişor şi sunt astringente.

 În vacanţele petrecute la Posada jud.Prahova, am cules cătină ce se găseşte şi acum din belşug în zona staţiei CFR Posada, pe malul răului Prahova. După cum spun localnicii luna septembrie este luna propice culesului cătinei. Fructele neculese rezistă pe ramuri până iarna tărziu.

Proprietăţile terapeutice ale cătinei sunt descrise pe bloguri şi alte site-uri de pe internet. Aşa că nu voi copia ce au mai scris şi alţii despre ele. Dar vă pot spune că fructele sunt adevărate depozite de vitamine, minerale şi proteine. Cătina este considerată Ging-sengul românesc. Faceţi cură de cătină sub formă de ceaiuri, infuzii, siropuri, uleiuri  sau cătină cu miere şi nu veţi regreta. Tonifică, regenerează şi vitaminizează organismul.

Vinul de cătină este considerat şi el un remediu natural pentru vitaminizare şi tonificarea organismului. Câte un păhărel dimineaţa, înainte de micul dejun.

De asemenea fructele de cătină deshidratate se pot folosi pentru prepararea ceaiurilor şi infuziilor.

În anotimpul rece 2 - 3 ceşti de ceai  vă fereşte de banalele răceli, totodată vă revigorează şi tonifică.

Cătina cu miere, are o aromă specială şi  este recomandată câte o linguriţă dimineaţa înainte de masă, din septembrie până în primăvară.

Borcanele cu miere şi cătină se ţin în frigider. Nu se fac cantităţi mari întrucât cu timpul pot fermenta.Pentru a evita acest proces, cătina poate fi congelată în punguţe şi scoase pe măsură ce se termină.

Cătina de garduri  (Lzcium barbarum- Goji Tibetan şi Lycium chinense -Goji Chinezesc) este numele comun a două specii de arbuşti ce mai sunt cunoscuti sub denumirea de GOJI. Înălţimea acestor arbuşti poate atinge 4 m. Sunt spinoşi, cu frunze lanceolate şi fructe tip bacă, avand culoarea roşie la maturitate. Zona de origine este China, de unde s-a răspândit la începutul secolului XXI  în întreaga Asie, Europa, America de Nord, Africa de Nord, Australia respectiv Noua Zeelandă. Dar de mentionat este că doar în China se cultivă comercial.

În folclorul chinezesc se asociază folosirea fructului goji cu  primul împărat al Chinei,  Shen Nung,  părintele agriculturii şi cunoscător al plantelor medicinale, fiind considerat o zeitate. Medicina tradiţională chineză foloseşte fructele goji de aproximativ 1900 de ani.

Fructele goji sunt de culoare roşie, conţin ca şi cătina  multe vitamine, antioxidanţi, au un gust dulce, uşor acrişor - acidulat, la noi se găsesc deshidratate şi pot fi consumate în lapte, iaurturi, deserturi cu fructe, sau alte amestecuri de fructe exotice uscate.

Pot fi confundate cu cătina roşie de gard ce se găseşte la noi.


vezi fructe de pădure

Ruladă aperitiv "Tanţa" de la Goleşti

    Obieciul meu este de a nota în caietul cu "ştiinţă" cuprinzând reţetele aflate de la prietene cu numele doamnei care mi-a dictat reţeta. Mi-a fost mai uşor să le memorez. Aşa că acum am în minte reţeta de ruladă aperitiv...de la prietena mea Tanţa.

Ingrediente:

0,5 l lapte

250 g  pachet margarină - (se poate folosi untul ...reţeta este din vremea când untul se găsea mai greu pe piaţă)

1 cană (de 250 ml) cu făină

6 ouă

1 praf de sare

Mod de preparare:

     Laptele împreună cu 100 g de margarină sau unt se clocoteşte pe foc.

Se pune toată făina şi se amestecă cu nădejde cu ajutorul unei linguri de lemn. Se lasă la răcit.

După ce s-a răcit se încorporează gălbenuşurile, apoi se adaugă albuşurile bătute spumă.

Cu 100 g de margarină sau unt, se unge tava emailată a cuptorului, se tapetează uşor cu făină şi se toarnă aluatul. Întindem cu o lopăţică aluatul în tavă astfel încât să acopere toată tava în mod uniform.

Se coace 40 de minute la foc potrivit.

Se scoate tava din cuptor, se desprind marginile foii, se pune deasupra un şervet uscat şi se răstoarnă tava astfel încât foaia să se aşeze pe şervet.

Cu cele 50 g de margarină sau unt se unge foaia.

Peste foaie se adaugă umplutura:

       - 300 g caşcaval ras

sau 

       -  ciuperci călite împreună cu o ceapă tocată mărunt la care adăugăm pentru a o îngroşa fie puţină zeamă de supă cremă de ciuperci (de la plic) pe care o prăgătim  mai groasă şi  condimentăm cu sare şi piper.

După ce am pus umplutura rulăm încet foaia cu ajutorul şervetului şi punem ruloul într-o tavă de chec.

Înainte de a o servi se pune la cuptor pentru a se servi caldă.

După  preferinţa şi imaginaţia gospodinei se pot face şi alte umpluturi.