De la afin, în medicina naturistă se foloseşte atât ramurile, frunzele cât şi fructele. Frunzele şi ramurile se culeg în perioada mai - septembrie, se usucă în locuri umbrite şi aerisite. Fructele se culeg în perioada iulie- septembrie, când sunt bine coapte. Se consumă proaspete sau uscate.
Dulceaţă de afine
Cantităţi
1 kg de afine
3 pahare de apă ( 750 ml apă)
1 kg de zahăr
Zahărul se pune în apă să se dizolve, apoi se pune la fiert până se leagă siroul. Atenţie !! nu trebuie foarte bine legat deoarece afinele conţin pectină care prin fierbere devine gelatină. Când siropul s-a legat se pun afinele, se trage cratiţa de pe foc şi se lasă 10 minute, ca fructele să se îmbibe cu sirop. Dulceaţa se fierbe în continuare la foc potrivit, supravegheată, să nu dea în foc. Se ia spuma cu o lingură de metal curată. Se încercă ca şi la celelalte dulceţuri. Când este legată şi fructele s-au fiert, se răstoarnă dulceaţa într-un castron de porţelen (sau sticlă rezistentă) se acoperă cu un şervet ud şi bine strors şi se lasă să se răcească. Când s-a răcit se pune în borcane. Nu puneţi vanilie, dulceaţa de afine are gustul său aparte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu