Cum facem o butonieră

     Butonierele se fac pe tivul obiectului după ce s-au fixat nasturii. Butonierele se execută pe fața obiectului, pe tivul special făcut.

  Însemnarea butonierelor se face pe locul corespunzător nasturilor. De obicei butonierele se fac la 4-5 mm distanţă de marginea tivului. Mărimea butonierelor depinde de mărimea nasturilor. Lungimea butonierelor atât la însemnat cât și la lucrat se urmăreşte cu un şablon făcut din hârtie. După însemnarea butonierelor cu creionul pe obiect (fig. 1 a), se urzește pe ambele laturi ale desenului (fig. 1 b), se taie cu forfecuţa pe linia desenată cu creionul (fig.1 c), urmând apoi executarea ei cu punctul de butonieră care diferă de punctul de feston (fig.1 d). Butoniera se lucrează de la stânga la dreapta, împungând acul în material pe dedesubt, apucând  4 -5 fire în raport de desimea materialului, în așa fel încât urzeala să rămâna în interior.

Se ia firul de ață de la urechea acului și se dă peste vârful lui de la stânga la dreapta, în așa fel încât acul sa rămână deasupra firului de aţă care este prins de material. Se scoate acul prin tragere cu mâna formându-se astfel în partea exterioară -unde s-a făcut tăietura butonierei o buclă, care prin tragerea acului rezultă un nod, care executat în continuare pe toata lungimea butonierei, se formează festonul butonierei, ce îi dă rezistență  și
împiedică destrămarea ei.

În timpul executării butonierei se ține seama ca în partea de jos a împunsăturilor să se urmărească firul drept, iar când se termină prima latura a butonierei la capătul ei de face o cheiţă pe față și pe dos, urmând apoi a doua latură de festonat, care se va încheia în acelaşi fel ca și prima cheiţă.

Aceste cheițe se fac pentru a da rezistentă butonierei. Cheițele se execută trecând la capătul butonierei 3-4 fire de ață în raport de grosimea aței folosite la festonarea butonierei. Ața se trece și pe dosul butonierei pentru a înlesni festonarea cheiței atât pe față cât și pe dos.