Trandafirul Schwanensee

   

Este jumătatea lunii octombrie şi trandafirii Schwanensee sunt încă plini de flori.



Dovadă fotografiile alăturate. Acum 7 ani am cumpărat din Brico Store mai mulţi butaşi de trandafiri printre care şi unul caţărător Schwanensee. Din el am reuşit să-mi înmulţesc numărul trandafirilor. Acum am trei trandafiri din acest soi, sunt mari, viguroşi şi plini de flori. Metoda de înmulţire a trandafirilor o ştiu toţi iubitorii de flori şi mai ales cei care iubesc trandafirii.

Luna august-septembrie este recomandată pentru înmulţirea trandafirului. Se taie o tijă care a avut floare, de cca 15 - 20 cm, să nu fie nici prea groasă nici prea subţire. Se lasă 4-5 frunze pe  ramură, dacă are muguraşi micuţi la baza frunzelor cu atât mai bine.  Tăietura va fi  oblică sub al 5-lea nod. Frunzele se vor tăia la  jumătate (foto 1 si 2). Tijele se pun în grădină, într-un pământ afânat şi se acoperă cu o sticlă de plastic, căreia i-am decupat fundul. Se pune dopul şi nu se va umbla decât ca să aerisim. Dacă toamna este călduroasă se udă turnând apă pe lângă  sticlă sau chiar în sticlă. Dacă vremea se răceşte nu se mai umblă la sticlă decât în primăvară. În luna aprilie - mai, depinde de cât este de călduroasă primăvara, se scoate mai întâi dopul, iar după 2 săptămîni se ridică şi sticla. Am avut mereu noroc, aproape toţi trandafirii s-au prins. Am mulţi trandafiri prinşi cu această metodă.

Trandafirul "Schwanensee" sau "Swuan Lake", cum îi spun englezii, are o frumuseţe deosebită, datorită florilor de culoare alb - roz şi parfumate. El se dezvoltă pe verticală, are ramuri viguroase, ramificate, putând să ajungă la 2,5 - 3 m înălţime. Înfloreşte din mai până toamna târziu producând noi şi noi flori, unele singuratice ori grupate în buchete, pe lăstari. Frunzele sunt lucioase, de un verde - deschis care se armonizează perfect cu florile. Este recomandat să fie fixat pe pergole drepte sau sub formă de arcade, pe grile metalice, pe zidurile caselor. Îi place lumina, soarele de dimineaţă şi cel de după-amiază. Un loc semi-umbros este foarte bun. Solul trebuie să fie permeabil. Se udă numai în zona rădăcinii. Iarna trebuie protejat prin muşuroirea tulpinii. Primăvara trandafirii se tund. Prin tundere se îndepărtează crengile bolnave, uscate sau dacă dorim să-i dăm o anumită formă, tăiem crengile care au crescut într-o direcţie nedorită. Când apar păduchii verzi, din cauza căldurilor excesive şi a uscăciunii, se stropesc cu o soluţie de apă cu săpun. La 10 litri de apă fierbinte adăugăm 250 g săpun lichid. Când s-a răcit soluţia se stropesc trandafirii, dar şi alte plante năpădite de păduchii verzi.

Acum vă rog sa admiraţi trandafirii mei  fotografiaţi azi 22.oct.2014

Violetele de Parma sau de Africa

Violetele de Parma, flori gingaşe şi multiclore  de apartament. Aceste violete au înflorit pentru prima oară. Despre modul cum le-am înmulţit am arătat în postarea din 25.06.2014.

Yucca - -Plante decorative -

Yucca este o plantă perenă din familia Asparagaceae - subfamilia  Agavaceae, originară din America
de Nord şi America Centrală. Este bine aclimatizată şi la noi,  regăsind-o în parcuri şi grădini.

Yucca filamentosa se găseşte în toate parcurile din ţara noastră, înfloreste în lunile iulie - august,  florile sunt de culoare alb - gălbui, ca nişte clopoţei, dispuse în panicule, un tip de ciorchine compus, ale cărui ramuri secundare sunt şi ele ramificate şi poartă flori. Rezistă la ger, se înmulţeşte prin butăşire şi separarea drajonilor toamna.

Am şi eu o Yucca elephantipes (Yucca picior de elefant), plantă de interior, cît şi de exterior, decorativă, foarte frumoasă, rezistentă şi uşor de întreţinut. Se aşează în locuri luminoase, se fertilizează cu substanţe lichide  pentru plante verzi la 15 zile pe timp de iarnă, iar vara cu jumătate din doza recomandată de producător.

Yucca se înmulţeste prin butaşi din rozete sau  fragmente din tulpină, prin divizarea, despărţirea  drajonilor şi prin seminţe. Seminţele de Yucca se însămînţează în lunile februarie - martie la 0,5 cm adîncime în pământ amestecat cu nisip grosier (2 părţi pământ şi o parte nisip). Lădiţele se ţin la întuneric, la o temperatură de 20 grade C, când au încolţit se mută într- un loc luminos. Când ajung la 5 - 8 cm (după aproximativ 3 luni), se repică separat în ghivece mici într-un sol drenat.

Yucca a fost folosită de populaţia maya în urmă cu 2000 de ani, ca medicament şi hrană. Datorită efectelor miraculoase i-au dat denumirea de "arborele  vieţii". Multe locuri din SUA şi Insulele Caraibe îi poartă numele.

În 1960 un chimist mexican, Alfonso Romo de Vivar, a descoperit că Yucca este o bogată sursă de steroizi, pentru uz farmaceutic.

Floarea de Yucca este floarea reprezentativă a statului New Mexico.

Citind mai multe articole despre această plantă am aflat că rădăcina de Yucca se consuma ca un cartof, coaptă sau fiartă, şi se adaugă în mâncare,  cum ar fi supele.

Este bogată în vitamine şi minerale, se consumă mai ales în sezonul rece pentru întărirea sistemului imunitar.

Ca efecte:

-reduce tensiunea arterială, îmbunătăţeşte sănătatea colonului, reduce nivelul colesterolului, îmbunătăţeşte sistemul digestiv, previne infecţiile în sistemul digestiv, previne apariţia infecţiilor în organism, creşte  nivelul de energie, dă strălucire părului.

 Se găseşte în farmacii şi magazinele naturiste sub formă de comprimate, de la Walmark şi Cali Vita.

Dafinul - Laurus nobilis

Recolta de foi de dafin

Dafinul este un arbore sau arbust, originar din Orientul Mijlociu, foarte răspândit în toate zonele mediteraneene. Este cunoscut încă din antichitate. În Grecia antică ramurile de dafin erau folosite pentru cununile de lauri, ce erau oferite ca premiu. Tot de la laur derivă şi cuvîntul bacalaureat, "bacă de laur" şi cel de "laureat", încununat cu lauri. Exista şi un premiu cinematografic, "Premiul Laurul de aur"(Laurel Award), un premiu cinematografic american. În mitologia  Greacă arborele a apărut când nimfa Daphne s-a transformat în acest arbore, pentru a scăpa de urmărirea zeului din Olimp, Apollo.

Dafinul este o plantă aromatică din familia Lauraceae. Frunzele au marginile dantelate şi uşor curbate. Florile sunt gălbui - verzui-pal, ce cresc câte 4-5 în formă de umbrelă. Frunzele de dafin sunt folosite pentru aroma lor la prepararea mâncărurilor. Dafinul este cultivat şi ca plantă ornamentală în regiunile cu climat mediteranean sau oceanic, dar ca şi plantă de interior în zonele mai reci. Dafinul este utilizat ca remediu natural în tratarea unor afecţiuni, ca infecţiile orale şi intestinale, reumatismul, alcoolismul, laringita, anorexia.

Untul de dafin este extras din fructele arbustului şi intră în componenţa multor unguente. 

Uleiul de dafin, pe lângă proprietăţile detoxifiante, ameliorarea seboreei, este folosit în prepararea săpunului faimos," Săpunul de Aleppo".

Dafinul se înmulţeşte prin seminţe, butaşi, drajoni sau prin marcotaj. Se tunde în lunile august-septembrie, pentru corectarea coroanei.

Pădurea de lauri (dafini)  "Laurisilva" de pe insula Madeira (Portugalia), a fost înscrisă în anul 1999 pe lista patrimoniului cultural şi natural  al UNESCO.