Faţă de masă, flori şi diagramă-punct de broderie plin/aruncat intercalat/feston

Acestă faţă de masă. are dimensiunea 1m/1m şi este lucrată pe tiul.
Aţele folosite sunt fire subţiri de relon (fibre sintetice folosite pentru confecţionarea tricotajelor şi ţesăturilor, de la Săvineşti). A fost lucrată prin anii 1972 - 1973.



Punctele de broderie folosite sunt;
- punctul de rămurică sau crenguţă
- punct de broderie plin sau plat
- punct de broderie aruncat intercalat
- punct de feston

Detaliu colţ

Punctul rămurică sau crenguţă

Acest punct l-am descris în postări anterioare, dar vă  explic cum se execută întrucât acesta este lucrat pe tiul; se lucrează de jos în sus luându-se pe ac 3- 4 fire din material executând un punct pe faţă: se scoate acul la jumătatea punctului, adică după 2 fire, dând firul de aţă spre stânga. Împungem acul din nou, după alt grup de 3 - 4 fire şi-l scoatem la capătul punctului lucrat.

Detaliu mijlocul feţei de masă

Punct de broderie plin sau plat

Se lucrează de la stânga la dreapta, el are variaţie atît în lungimea punctelor cât şi în înclinaţia lor. Punctele sunt lucrate foarte apropiate unele de altele. Se introduce acul pe conturul desenului spre interior, adică de sus  în jos, în mod foarte regulat aşa încât conturul să fie precis. La executarea unui punct înclinat se păstrează aceleaşi reguli. Când se lucrează nu se strânge firul şi el trebuie să fie mai gros decât firul materialului (pânzei). 

Punct de broderie aruncat intercalat

Se întrebuinţează pentru a acoperi complet suprafaţa unei petale, frunze, mai mari. Se lucrează tot de la stânga la dreapta, punctele nu se fac egale, se repetă de mai multe ori şi a căror puncte se intercalează dând aspectul unei picturi. Se începe din vârful petalei sau frunzei, se lucrează cu nuanţă cea mai deschisă, apoi din ce în ce mai închisă spre mijlocul desenului. Când folosim acest punct de broderie niciodată nu se împunge acul pe aceaşi linie, pentru a nu se forma linii de marcaţie între rânduri.

Punctul de feston

Festonul este punctul cu care în general se întăreşte marginea unui obiect lucrat. El poate avea diferite modele, poate fi lucrat drept, în colţuri sau alte

forme. Forma nu schimbă cu nimic felul de execuţie a punctului. Se lucrează

de la stânga la dreapta, se ţine firul în jos cu degetul mare de la mâna stângă, se împunge acul în pânză de sus în jos apucând întreaga distanţă a tivului (cat dorim să-l facem de lat 2, 3 ,4 mm) se trage scoţându-l deasupra firului ţinut cu degetul mare şi care rămâne pe loc până ce firul este tras. Astfel în parte de jos se formează un noduleţ. În felul acesta toate punctele lucrate se aşează unele lângă altele, apucând mereu aceaşi distanţă şi strângând aţa deopotrivă pentru ca festonul şi noduleţele să fie egale. 

Diagrame